Szofran Gabriel - "Vin" de la Recaş

„El Clasico” - același rezultat. Trist!

2012-01-20T00:49:00.000+02:00

Au trecut 24 de ore de la ultimul ”El Clasico” și eu tot am rămas cu un gust amar, de parcă aș fi mâncat un grapefruit cu tot cu coajă. Ca suporter al Realului de mic copil mi-a fost greu să văd cum meciul împotriva Barcelonei devine o rutină în care madrilenii conduc din startul paridei, iar la final catalanii se impun fără probleme.

Tactica pregătită de Murinho a fost net inferioară în comparație de cea pregătită de Guardiola, și mă doare să văd că acest lucru se întâmplă de vreo câțiva ani (aici face excepție finala cupei Spaniei). Real înseamnă mult mai mult decât să stai cu „curu” în poartă și să te rogi ca Messi & Co. să prindă o zi proastă. Real Madrid însemnă spectacol, atac, goluri și un final de partidă liniștit pentru propri suporteri.

Pepe și Coentrao m-au dezamăgit la maxim. Messi trebuia blocat și marcat din startul partidei până în minutul 90 nu călcat pe degete și tras de păr.

Mi-e dor de o victorie împotriva Barcelonei, sper să o văd cât de curând posibil. Dacă nu, din respect pentru o persoană dragă, voi purta în viitor un tricou roș-albastru cu numele lui Messi pe spate. Dar sufletul mereu îmi va fi alb-violet!

Liga studentilor - ETC

2012-01-06T13:14:00.002+02:00

Emisiune - Horia Colibășanu

2011-12-31T15:05:00.003+02:00

Emisiune Craciun 2011

2011-12-31T01:38:00.002+02:00

M-am săturat să curăț trotuarul de zăpadă!

2011-12-27T20:31:00.000+02:00

Ninge dimineața, ninge la prânz, ninge și seara. Peste tot unde te uiți vezi numai zăpadă, străzile sunt pline de copii fericiți care profită de prima zăpadă din acest an, iar drumarii nu mai răzbesc să curețe șoseaua. După câțiva ani, timp în care zâpada a lipsit din „meniul” de Crăciun, în sfârșit avem o pătură albă care se ne acopere strada și casele!

Din păcate tot ce am scris nu s-a întâmplat, nu a nins toată ziua, copiii nu au făcut oameni de zăpadă și nici eu nu am făcut febră musculară la mâini curățând zăpada de pe trotuar. Toate acestea s-ar fi întâmplat dacă meteorologii nimereau și ei prognoza corectă și nu ne prosteau și de data asta. Dar stați liniștiți, prognoza din această seară îmi dă puterea să cred că vom avea zăpadă de revelion, cel puțin asta spune I.N.M.H. –ul.

Rămâne de văzut dacă stratul de zăpadă va avea aceeași grosime ca cel de acum două zile...

Colindatorii din Recas - Craciun 2011

2011-12-25T13:17:00.000+02:00

Acum un an vă doream tot ce e mai bun într-o urare cît se poate de originală. Acum, nu mai am aceeși inspirație, ce-i drept am îmbătrânit și eu, dar vă arăt dovada că am primit colinda!

Sărbători fericite alături de cei dragi!

Brad fără glob și intersecție fără polițist nu găsești în Timișoara

2011-12-20T23:39:00.000+02:00

Febra sărbătorilor de iarnă începe să se simtă tot mai tare în toată Timișoara. Oamenii se calcă în picioare pe stradă, toți fug dintr-o parte în alta debusolați ca un șofer începător aflat în țară străină fără GPS. Traficul la orele de vârf e insuportabil, mașinile stau bară la bară dintr-un capăt în altul al orașului. Numai ieri am reușit performanța să fac de la UVT (Universitatea de Vest) până la ieșirea de pe Calea Lugojului vreo 45 de minute și de aici până la Recaș numai un sfert de oră.

Cel mai trist lucru pentru un șofer, nu știu dacă doar în Timișoara se aplică regula asta, e atunci când intersecțiile sunt dirijate de către polițiști. De fiecare dată am impresia că traficul e îngreunat atunci când fiecare colț de stradă e „împodobit” cu un nevinovat ce poartă chipiu și geacă fosforeșcentă. Parcă acești oameni, oameni ai legii, au talentul să îngreuneze situația ori de câte ori au ocazia. Dau aiurea din mâini, suflă disperați în fluierișcă, enervează șoferii, opresc până și pietonii la trecere – toată lumea e disperată. Mai trist e că atunci când crezi că ai scăpat te întâlnești la intersecția următoare cu colegul de serviciu, al polițistului, evident că nu al tău. Și tot așa mergi din intersecție în intersecție, mai dai de un sens giratoriu, o altă intersecție până înnebunești.

Abia aștept să treacă această perioadă, care trebuie să recunosc că are și părțile ei frumoase, să începem un nou an în care am să pot să mă plimb liniștit cu mașina prin oraș și cu căruciorul prin supermaket.

Cam așa stă treaba cu țigara electronică

2011-12-19T20:40:00.002+02:00

De vreo câteva luni piețele, bazarele, colțurile de stradă, toaletele publice și stațiile de tramvai au fost luate cu asalt de către vânzători mai mult sau mai puțin autorizați care comercializează țigări electronice. Acestea pot fi cumpărate cu o sumă nu prea mare și mai exact 40 de lei. Dacă alegeți să cumpărați o țigară electronică dintr-un magazin de specialitate prețul acesteia sare imediat la suma de 200 de lei.

Oricum ar fi, ieftină sau scumpă, nimeni nu a demonstrat că țigara electronică te-ar putea ajuta să te lași de fumat. Niciunde în lume nu s-a făcut un studiu serios în acest sens, așa că persoanele care acceptă să achiziționeze acest produs o fac pe propria răspundere deoarece nu se cunosc efectele pe termen lung.

Cert e că pari mai „cool” atunci când scoți o astfel de jucărie din buzunar, mai ales dacă te afli la un film, într-o cofetărie sau într-un spațiu interzis fumătorilor. Dar aici nu intervine chestia aia numită „bun-simț”? Dacă ai voie să tragi din țigara electronică oriunde, cum ar fi să mergi la slujba de Crăciun și în timp ce îl asculți pe preot să îți umpli plămânii cu abur de plastic spălăcit și confecționat pe mai știu eu ce șalupă chinezească înmatriculată în Taiwan?

Părerea mea e ca fumătorii care au simțit fumul în plămâni până acum datorită tutunului să facă același lucru în continuare pentru că nici femeia nu poate fi comparată cu o păpușă gonflabilă, bărbatul cu vibratorul, țuica cu whiskey-ul sau România cu Germania.

P.S. Și tati și-a cumpărat o țigară electronică care a funcționat aproximativ o săptămână după care s-a încăpățânat și nu a mai scos niciun fum. (țigara, nu tati)

Răspuns la articolul scris de Iulian Leonard

2011-12-18T18:18:00.000+02:00

În urmă cu aproximativ două săptămâni am avut plăcerea ca în cadrul seminarului de G.P.S. (Genurile presei scrise) să îl ascultăm pe Iulian Leonard de la „Arad Culture”. L-am ascultat cu atenție și cu interes, în mare parte am fost de acord cu ceea ce spunea el, multe dintre lucrurile povestite le știam, iar momentele în care am fost în dezacord cu ce spunea el au fost prea puține.

La aproximativ două săptămâni după acest seminar sunt uluit să citesc că Iulian Leonard ne consideră pe cei prezenți la seminar, printre altele: niște rechini, persoane care nu sunt dispuse să se profesionalizeze, oameni fără părere, iar unele dintre fete și le imaginează mai degrabă la Fashion TV, purtând ceva sumar și dantelat. Articolul poate fi citit în totalitate aici.

Am și eu un mic răspuns pe care doresc să-l adresez lui Iulian Leonard:

Acest articol l-ai scris ca să faci trafic? Pentru că alt răspuns nu am, ştiai că vom afla de postarea ta. Atât ai înţeles din întâlnirea cu noi, studenţii? Sunt de acord că mulţi au fost plictisiţi şi neinteresaţi când ţi-au văzut faţa. Stai liniştit! Nu e ceva persoanal, putea să vină Băsescu la curs, reacţia era asemănătoare.

Mi se pare o lipsă totală de politeţe, mai ales din partea unui om care se ocupă de „cultură”, să ne ataci şi să ne bagi pe toţi într-o oală. Cu ce drept? Cine eşti tu până la urmă? O persoană plictisitoare care a trecut dintr-un subiect într-altul şi nu mai termina să se laude cât de multe face? Cel puţin impresia asta ne-ai lăsat-o. Ne-ai arătat ce ai în ghiozdan … Foarte tare! Aceleaşi lucruri le purtam şi eu cu mine în clasa a X-a şi sunt conştient că nu îmi pot lipsi mai ales acum, în meseria de jurnalist.

Personal nu mă consider o persoană care să scrie cronici culturale sau subiecte de acest gen, dar îți garantez că găsesc la orice oră cel puțin 25 de studenți la noi în an sau mai bine spus „în șleahta de sictiriți și nepăsători”, care sunt capabili să scrie cel puțin la fel de bine ca tine.

Ai concluzionat că viitorul jurnalismului e nul, după care ai spus că ai băut un vin bun înainte. Poate trebuia să începi cu vinul și te înțelegeam mult mai bine, și eu fac urât la câte o beție. După spusele tale mutrele noastre sunt acre și ne îmbrăcăm prost. Nu stau să-mi analizez colegii, pentru că nu am acest drept, cât despre mine – poate sunt așa, cu mutra acră și îmbrăcat prost ... dar tu ... tu ești simpatic și îmbrăcat cât se poate de potrivit, vesta ta a făcut ravagii printre colegele mele. Și eu pot fi rău, atunci când am motiv.

Deocamdată mă opresc aici, baftă pe viitor în tot ce faci, dar fă cu cap!

TeleUniversitatea Timișoara - Work & Travel

2011-11-27T23:02:00.000+02:00

TeleUniversitatea Timișoara - In memoriam Cornel Calboreanu (Schwarz) - Phoenix

2011-11-27T23:00:00.000+02:00

Poftiți la profiterol afumat!

2011-11-21T20:21:00.000+02:00

În urmă cu o săptămână m-a luat o poftă teribilă de profiterol și nu mi-a rămas altceva de făcut decât să merg la cofetărie și să-mi cumpăr delicioasa prăjitură. Zis și făcut, după un sfert de oră eram așezat la măsuța din cofetărie unde-mi savuram prăjitura preferată.

După câteva înghițituri pofta mi-a fost brusc tăiată. Nu era de vină cofetarul, nici rețeta nu era greșită. Vinovați erau tinerii de la masa alăturată care împreună cu ceilalți clienți afumau cofetăria și mă făceau și pe mine să fumez pasiv, deși nu aceasta îmi era dorința, eu vroiam doar profiterolul.

De atunci stau și mă întreb, sunt oare nevoit să „beneficiez” de un lucru pe care nu mi-l doresc? dacă sunt nefumător trebuie să știu și să simt că o persoană fumează lângă mine și implicit plămânii îmi sunt afectați? ce părere ar avea toți fumătorii dacă ar știi că atunci când își aprind o țigară într-un spațiu public s-ar putea ca lângă ei să stea liniștit un bătrânel care suferă de cancer la plămâni, iar acel fum de țigară ar putea să îi fie fatal?

De câțiva ani în România spațiile special amenajate pentru nefumători au devenit obligatorii prin lege. Mai trist e că nimeni nu respectă această regulă, fumătorii și nefumătorii sunt puși la un loc, iar autoritățiile închid ochii de fiecare dată când această regulă e încălcată.

Conform celor mai recente statistici, în România fumatul omoară 33.000 de persoane pe an. Acești oameni pleacă de lângă cei dragi datorită propriei inconștiențe, datorită fumatului dus la extrem.

Sincer, nu îmi doresc să intru în aceste statistici pentru că îmi iubesc familia, prețuiesc sănătatea și detest fumul de țigară.

Ce a mai făcut Mario Balotelli

2011-11-16T23:42:00.000+02:00

În opinia mea Mario Balotelli este cel mai simpatic jucător de fotbal din toate timpurile. E adevărat, de cele mai multe ori este decisiv într-o partidă de fotbal, indiferent că joacă pentru țara sa natală, Italia, sau echipa de club Manchester City. Atunci când jocul său nu arată mai nimic pe teren, Balotelli mă face să zâmbesc din următoarele motive:

pe vremea când juca la Inter, Balotelli a ieşit în oraş purtând tricoul lui AC Milan şi cântând imnul rivalei
s-a bătut la antrenament cu colegii săi de la Manchester City, Jerome Boateng şi Alexandar Kolarov
Maserati-ul său de lux a fost în service de 27 de ori până acum
prins de Poliţie cu 25.000 de lire sterline pe scaunul din dreapta al maşinii, Balotelli a fost întrebat de ce îi ţine acolo. "Pentru că pot!", a răspuns atacantul
a însoţit un fan al lui City la şcoală pentru a-i atrage atenţia unui coleg al acestuia să nu îl mai jignească. A solicitat o întrevedere cu directorul şcolii
după ce a câştigat 25.000 de euro la cazinou, i-a dat 1.000 unui cerşetor aflat pe stradă
de plictiseală, i-a "vânat" cu săgeţi de darts, de la balcon, pe juniorii lui Manchester City, în timp ce aceştia se antrenau!
în ultimul an a strâns amenzi rutiere în valoare de 12.000 de euro
a făcut sex cu un topmodel la etajul vilei sale, în timp ce prietena îl aştepta la parter. Acum are o relaţie cu o actriţă de filme porno, Holly Henderson, care e cu 11 ani mai în vârstă decât el
şi-a dat foc la casă încercând să lanseze două artificii pe geamul de la baie
este prieten cu mai mulţi capi ai Mafiei siciliene, pe care i-a vizitat în această vară în Italia. "Am văzut mese pline cu droguri", le-a spus Balotelli poliţiştilor italieni la începutul acestei luni
şi-a făcut circuit de ATV-uri în curtea vilei sale
trimis de mama lui să cumpere un fier de călcat, s-a întors acasă cu o trambulină, două scutere şi o masă de ping-pong, dar fără fier de călcat!

Timișoara 89'ers

2011-11-11T15:15:00.000+02:00

Recensământul ”discordiei”

2011-10-26T22:14:00.000+03:00

Azi am urmărit o dezbatere pe postul de televiziune Realitatea TV în care subiectul era recensământul populației. Moderatorul emisiunii avea unele îndoieli cu referire la veridicitatea informațiilor rezultate pe urma chestionarelor făcute de recenzori. Motivul acestor suspiciuni ar fi suma de 500 de ron pe care aceștia au primit-o pentru efortul depus, banii fiind nejustificat de puțini în opinia moderatorului.

Stau și mă întreb care ar fi fost subiectul de discuție dacă un recenzor ar fi primit suma de 2000 de lei? răspunsul e simplu: problema nu erau datele recensământului, cât sunt ele de adevărate sau false ci banii foarte mulți dați pentru recenzori. Se ajungea la concluzia că mai bine primea 500 de ron, pentru că făceau aceeași treabă, iar bugetul statului nu era (dez)golit fraudulos.

Dragi jurnaliști, facem jurnalistm sau circ? și eu sunt de acord că în România multe lucruri nu merg bine, dar asta nu însamnă că tot ce se face e fără folos. Exemplele pot continua la nesfârșit.

Ce ar mai fi de făcut în ... România?!?

2011-10-23T18:07:00.001+03:00

La începutul anilor '90 când C.A.P.-urile se dizolvau peste noapte (la propriu) și baronii locali ”înfloreau” peste noapte precum ghioceii după o iarnă grea, au apărut și investitorii străini în România. Reprezentam atunci o piață nouă, de perspectivă, dornică să aibe în plămâni aerul capitalismului mult așteptat. Atunci le-am dat ”ignore” investitorilor străini, ba mai mult, au fost voci care spuneau ”noi nu ne vindem țara”, iar azi am da-o și pe gratis, dar nu o mai ia nimeni. Tot mai multe firme se trec pe ”offline” pentru că nu suntem o piață rentabilă.

Ce e de făcut? În România?!? E o întrebare care se află pe buzele multor persoane și este urmată de cele mai multe ori de sintagma ”ce nu ar mai fi de făcut în România?” Eu mă întreb azi, se mai poate face ceva în țara noastră?

Sunt mai multe variante, una binecunoscută și aplicată de vreo 20 de ani. Nu facem nimic și spunem ”mai rău de atât să nu fie”.

Celelalte variante, sunt atât de dificile, încât sunt promise tot o dată la 4 ani și niciodată nu sunt respectate. Ca să fim o țară europeană în adevăratul sens al cuvântului trebuie să avem autostrăzi. Dacă le aveam în urmă cu 2 ani, compania de automobile ”Mercedes” ar fi ales România în detrimentul Ungariei pentru deschiderea mai multor fabrici. Și totul se leagă ca un lanț trofic. Dacă aveam autostrăzi, investitorii străini erau mai interesați de patria noastră, o dată cu interesul lor veneau și locurile de muncă, dările la stat creșteau, iar economia era pe plus. Deja vorbesc basme și mă simt de parcă aș vrea să candidez pentru un loc în parlament. Dar eu nu asta vreau. Mi-aș fi dorit ca România să nu fie locuită de români cu mentalitate românească, o țară în care salamul se mănâncă și nu cântă, o patrie de care să nu-mi fie rușine să recunosc că fac parte din ea atunci când călătoresc peste hotare.

De vină pentru felul în care a ajuns România nu sunt doar politicienii. Ei vin și pleacă, o dată la 4 ani, sau niciodată (asta e varianta tristă), țara e locuită în tot acest timp de noi, românii.

Un alt capitol la care ne putem considera repetenți, ca nație, este bunul simț și cei șapte ani de acasă. Cum să trăim într-o societate civilizată când elevii de liceu au în ghiozdan pungi cu etnobotanice (cei care au ghiozdan), iar cei de gimnaziu colecționează pokemoni și stickere cu Hanna Montana în loc să citească o carte. Și când se afișează rezultatele de la bacalaureat de vină e ministrul educației. Păi domnul ministru le-a dat bani pentru etnobotanice? sau tot el a mers cu elevii să-și cumpere reviste cu pokemoni? părinții ce au făcut în acest timp? părinții lor, ce fac acum? Dacă ești părinte și citești asta, ar fi mai bine să mergi să vezi ce face copilul tău, pentru că și eu am terminat de scris.

Noi cu Cioran și Brâncuși, ei cu brânza mucegăită

2011-10-19T21:22:00.001+03:00

Într-o emisiune difuzată acum două săptămâni trecută pe postul francez de televiziune Europe 1 la întrebarea moderatorului ”ce fac 85% dintre români” invitații au dat o serie de răspunsuri la limita decenței cum ar fi ”cerșesc”, ”învață să se spele” sau ”se alfabetizează”. Oricât de mult am încerca să le facem pe plac francezilor, nu reușim un lucru, să ne înghesuim în procentul de 15% pentru că suntem un popor prea mare pentru un procent atât de mic.

Probabil noi, românii ne alfabetizam atunci când ei inventau parfumurile fine cu ajutorul cărora încercau să-și acopere mirosurile ”botocănoase”. Spre deosebire de noi, francezii consideră mucegaiul o delicatesă, noi preferăm grătarul.

De asemenea, moderatorul emisiunii susținea ideea că același procent dintre români învață limba franceză pentru a cerși. Cea mai mare problemă a francezilor e aceea că ei de fapt nici nu știu de cine să se ia. Românii și țiganii sunt băgați în aceeași oală, apoi vorbesc, despre țigani, pe urmă revin la români, noi ce să mai credem? Încercăm să-i înțelegem, din moment ce o glumă de președinte precum Sarkozy este în fruntea poporului.

Unul dintre cei mai mari francezi din toate timpurile a fost micuțul Napoleon Bonaparte, care nici măcar nu era francez, un italian adoptat și pe urmă idolarizat pentru că ei nu aveau altceva mai bun, ei nu știau decât să împrumute personalități, la fel cum au făcut-o cu Emil Cioran sau Constantin Brâncuși, doi francezi care de fapt sunt români. Și totuși cine sunt francezii ăștia? Dacă mergi în Paris și îi cauți

nu-i găsești decât la moschee.

E trist că asemenea jigniri și remarci xenofobe se fac în anul 2011 într-o Europă care ar trebui să fie mai unită ca niciodată, iar acest lucru arată încă o data faptul că niciodată nu vom putea fi la un nivel din moment ce un membru se crede mai sus sau mai cu moț decât celălalt. În acest caz, francezii au moțul, un moț pe care și l-au pus singuri, unul curat, spălat, corect din punct de vedere gramatical și unul care nu cerșește, care nu stă cu mâna întinsă la un colt de stradă și spune "S'il vous plait, Monsieur".

Emil Cioran spunea ”Între o palmă și o jignire, suportăm întotdeauna mai bine palma”, vorbele francezilor au fost mai mult jignitoare și au durut mai mult are decât o palmă, iar noi le batem obrazul și preferăm să le dăm azi o palmă echivalentă cu 15% din poporul roman, partea care nu învață limba franceză.

De ce nu pot pleca din Banat?

2011-09-21T23:15:00.000+03:00

După șederea de trei săptămâni în capitală, perioadă în care am făcut practică la TVR și Sigma TV, prima concluzie pe care am tras-o a fost ”nu pot pleca din Banat, niciodată!”

De ce?

- Pentru că aici, acasă în Banat, iarba e mai verde, aerul mai curat, iar graiul ... graiul e de neegalat!
- Când vreau să beau un vin nobil, merg la veciunul de ”păstă” drum și îmi dă ”o uiagă” numa bună, ca la noi la Recaș;
- În București iei amendă când circuli cu tramvaiul chiar dacă ai bilet, în Timișoara ești iertat la prima abatere;
- Timișoara e mai aproape de Viena decât Bucureștiul de Istambul;
- La Poli la meci, echipa e aplaudată chiar și atunci când pierde. Publicul cântă ”Suntem cu voi mereu, nu vă vom lăsa la greu!”; la România – Franța am auzit P...le și p...zde direct proporționale cu ocaziile tricolorilor ... în ultimii 30 de ani.

Poate mulți nu mă înțeleg, dar sunt sigur că și mai mulți sunt de acord cu ce am scris mai sus, Timișoara e doar una, la fel și Bucureștiul, iar Banatul ... Banatul întotdeauna va rămâne fruncea!

Subiecte Bacalaureat 2011 - sesiunea de toamna

2011-07-26T23:52:00.000+03:00

Subiectul I (Limba și Literatura Română)

Se dă textul: “Ana are mere”.

Pe foaia de examen sau pe o altă hârtie pe care o aveți la îndemână, șervețel, ambalaj de ciocolată, etc. scrieți răspunsul la următoarele întrebări:

1. Ce are Ana?

2. Cine are mere?

3. Extrageți cel puțin un fruct din text.

4. Desenați un măr.

5. Scrieți un alt nume de fată în afară de Ana. Dacă nu vă amintiți e bun și un nume de băiat.

6. Alcătuiți o scurtă compunere în care să povestiți ce vă trece prin cap.

7. Analizați textul în 3-4 pagini, sau la alegere scrieți un banc.

Subiectul II (Matematică)

1. Aflați valoarea lui x din ecuația: x = 2.

2. Suma a două numere este 4. Numerele sunt egale. Aflați măcar unul din cele două numere.

3. Calistrat avea 10 ani când mama lui l-a ars cu un fier încins pentru că a luat un 9 la matematică. Câți ani are Calistrat la 2 ani după tristul eveniment?

4. Desenați un pătrat.

5. Imaginați-vă un trunchi de piramidă triunghiulară regulată.

6. Puneți în ordine crescătoare numerele: 1,2,3,4,5,6,7,8,9.

7. Gândiți-vă la două numere la alegere și scrieți-l pe cel mai mare.

Subiectul III (Istorie)

1. Asociați următorii șefi de stat cu anii în care au murit: Burebista, Nicolae Ceaușescu – 44 î.Hr, 1989 d.Hr.

2. Scrieți un scurt text istoric folosind următoarele cuvinte: bătălie, democrație, Ștefan cel Mare, porumb fiert, Decebal, 1600.

3. Faceți un portret al lui Deceneu așa cum vi-l imaginați.

4. Ordonați cronologic următoarele evenimente istorice: apariția omului, Unirea de la 1600, majoratul lui Burebista, Unirea de la 1918.

5. Ce țară s-a format în urma Marii Uniri de la 1918?

6. Deduceți o calitate a domnitorului Radu cel Frumos analizând cu atenție numele acestuia.

7. Analizați comparativ în 2-3, maxim 4 cuvinte domnia de 2 luni a lui Ciubăr Vodă și cea de 47 de ani a lui Ștefan cel Mare în Moldova. Încercați să analizați din cel puțin 3 perspective și să construiți un text care să respecte rigorile unei scrieri istorice cu caracter academic. Depășirea limitei de 4 cuvinte duce la excluderea din examen!

Subiectul IV (Geografie)

1. Comparați din punct de vedere al altitudinii Vârful Moldoveanu și Marea Neagră.

2. Enumerați doi vecini ai României. Dacă nu vă amintiți, enumerați doi vecini de-ai dumneavoastră de acasă.

3. În 7-8 pagini, analizați fauna, flora și relieful complex al statului Vatican.

4. În ce punct cardinal al României este situată Câmpia de Vest? Dacă nu știți ce este acela un punct cardinal puteți să răspundeți “Vest” și să treceți la subiectul următor.

5. Pasuri și trecători: Cine a spus “Un pas mic pentru om, un pas mare pentru omenire”?

6. Alegeți variant corectă: Vârful Negoiu are altitudinea: a. 2535 metri b. 11 metri c. un miliard de metri d. altitudinea variază de la o zi la alta.

7. Conform unor măsurători, Vârful Omu ar avea altitudinea de 2505m, conform altor măsurători ar avea 2507m. Care credeți că este varianta corectă. Argumentați.

EVZ

2011-05-30T18:48:00.002+03:00

Marius Bodea – tânărul interpret îndrăgostit de muzica populară

2011-04-19T09:37:00.001+03:00

A transformat muzica într-un mod de viaţă. A cântat în multe spectacole, iar cea mai frumoasă amintire o are din urmă cu un an, când a cântat pe aceeaşi scenă cu renumitul interpret Vasile Conea.

Are 17 ani şi cântă de când se ştie. Prima dată a cântat în urmă cu 11 ani la un spectacol în oraşul natal, Recaş. Nu a fost un debut tocmai fericit, deoarece de emoţii a uitat versurile melodiei, “Acel eveniment nefericit m-a ambiţionat să merg mai departe şi să îmi fac numele cunoscut cu ajutorul cântecului popular, iar Dumnezeu m-a ajutat”.

Nicu Novac şi Andreea Voica sunt idolii lui

În urmă cu un an a absolvit Şcoala Populară de Artă din Timişoara, acesta fiind un prim pas către viitoarea sa carieră de solist. E conştient de faptul că mai are mult şi multe de învăţat, dar visele nu i le poate lua nimeni.

Ca orice tânăr interpret aflat la început de carieră are un reper după care se ghidează. Îi place calitatea, iar când vorbeşte de calitate se referă la interpreţii lui de suflet, Nicu Novac şi Andreea Voica, persoane alături de care visează să cânte în viitoarele spectacole.

Cântă, dansează şi luptă împotriva etnobotanicelor!

Marius este membru al ansamblului de dansuri “Recăşeana”, iar alături de colegii săi a participat la mai multe spectacole naţionale şi internaţionale. De asemenea, nu uită să-I mulţumească Lui Dumnezeu pentru harul ce l-a primit, fiind membru în corul bisericii.

Activează în mai multe acţiuni de voluntariat, lupta împotriva etnobotanicelor fiind una din ultimele campanii la care a luat parte.

Nu îi place fotbalul

Mărturiseşte că este diferit de ceilalţi băieţi pentru că nu îi place fotbalul. “Am încercat să joc, dar dau cu stangul în dreptul, şi sincer, nici nu îmi place fotbalul”. Însă are o altă pasiune, pe cât de interesantă – pe atât de ciudată. Deseori se plimbă cu rolele şi cântă muzică populară. “Mă mai vede lumea pe stradă cum cant şi mă plimb cu rolele. Poate mulţi mă cred nebun – cânt singur – dar ce să fac, asta e pasiunea mea!”

Planuri de viitor

Întrebat unde se vede peste zece ani Marius zambeşte şi ezită. “Nu ştiu ce o să fac peste o lună, dar mai peste 10 ani … în primul rand vreau să-mi termin liceul, apoi vreau să fac Facultatea de Economie şi Administrare a Afacerilor (FEAA), dar şi să cânt în continuare. Niciodată nu am să renunţ la muzică”.

Niciodată nu va uita de unde a plecat, oraşul natal îi va ramâne mereu în suflet şi speră ca într-o zi să îi facă pe consăteni mândri de interpretul lor, cel care în timpul liceului se plimba cu rolele şi cânta muzică populară pe uliţele din sat.

Votaţi Alex Râţă - Prof Tare!

2011-03-28T23:30:00.002+03:00

S-a dat startul celei de-a 4-a ediţii a concursului Profi Tari. În universităţile din România există profesori care, prin munca şi devotamentul lor pentru profesia aleasă reprezintă adevărate valori pe care societatea românească este datoare să le recunoască. Pentru că exemplele de bună practică sunt prea puţin cunoscute în România, această iniţiativă are ca scop de a promova însăşi existenţa Galei Profesorului Bologna.

Consider că Universitatea de Vest din Timişoara are candidaţi pe măsură pentru acest concurs. Dacă stau să mă gândesc la facultatea la care studiez mi-e greu să aleg un "Prof tare". Sunt mulţi, majoritatea îmi sunt mentori şi fiecare dintre ei m-au ajutat mai devreme sau mai târziu. Dar totuşi am luat o decizie, sper să nu supăr pe nimeni pentru că nu încerc să ridic sau să cobor la un nivel sau altul pe nimeni.
M-am consultat cu mai mulţi colegi şi am ales să-l susţin pe Alex Râţă în concursul de pe profitari.ro. Alex în momentul de faţă e mai mult decât un profesor. E un prieten bun pe care mă pot baza mereu, indiferent de circumstanţă. Am învăţat multe lecţii de la el, dar cea mai importantă a fost lecţia de ... diplomaţie şi eleganţă, pe care mereu le-am admirat la el. E un prof tare, un prof cool, mişto şi în pas cu moda.

Votaţi şi voi pentru el şi înscrieţi-l în concurs printr-un simplu click aici, nu durează mai mult de 5 minute, Alex merită mai mult de atât!

Toţi ne dorim Fotbal Adevărat!

2011-03-28T22:40:00.000+03:00

În urmă cu câteva zile am fost contactat de bloggerul oficial al campaniei Drumul Mingii fotbaladevarat.ro care m-a rugat să îndemn cât mai multă lume să se înscrie în această campanie. Am citit ulterior detaliile privind această participare a mea, cât şi a voastră şi mi se pare o idee extraordinară, pentru că în fond şi la urma urmei cu toţii ne dorim un fotbal adevărat.

În ce constă campania?

1000 de români pasionaţi de fotbal, peste 2000 de km şi peste 40 de zile de desfăşurare, acestea sunt coordonatele Drumului Mingii.
Cei 1000 de romani, sustinuti de legende ale fotbalului romanesc precum Balaci, Belodedici, Cartu, Camataru si Bumbescu îşi vor dovedi ataşamentul faţă de valorile Fotbalului Adevărat mergând câte 2,5 km cu mingea la picior. De pe margine îi vor susţine toţi cei care cred în fotbal.
Ne oprim din mers la Finala Cupei României, unde unul dintre cei 1000 va fi cel care va da pasa de start alături de legende. Astfel, suporterii vor arăta unei ţări întregi că îşi doresc fairplay, dedicare şi pasiune atât pe teren, cât şi în tribunele stadioanelor.
Am dat startul înscrierilor pe 16 martie, iar primul participant va porni la drum pe data de 16 aprilie, din Timişoara către Lugoj. Drumul Mingii va trece prin oraşele Timişoara, Craiova, Piteşti, Brăila, Galaţi, Piatra Neamţ, Bistriţa şi se va opri la Braşov pe data de 25 mai.
Cei care doresc să ia parte la Drumul Mingii sunt invitaţi să se înscrie pe site-ul www.fotbaladevarat.ro. Ce trebuie să faci pentru a fi unul dintre cei 1000 de participanţi?

1. Creează-ţi un cont

2. Completează profilul cu datele cerute

3. Alege tronsonul pe care vrei să participi

4. Scrie motivaţia pentru care vrei să să te alături cauzei

5. Promovează-ţi profilul şi strânge puncte

Toţi ne dorim Fotbal Adevărat!

Este un îndemn pentru toţi prietenii, în special pentru cei din Recaş. Ar fi frumos ca Recaşul să participe la această campanie, nu pierdem nimic, avem doar de câştigat!
Spor la înscrieri!

Voi reveni cu detalii în zilele viitoare, când voi posta informaţii noi despre campanie

Ştiri din Recaş

2011-03-02T23:04:00.001+02:00

Ce s-a întâmplat în Recaş în ultima lună:

Mai multe evenimente s-au întâmplat în oraşul (la taxe şi impozite) Recaş în ultima lună. Iată cele mai importante ştiri (pe scurt):

Social

Avem brutărie nouă plus o măcelărie, în centrul oraşului vis-a-vis de primărie.

Miercuri la Recaş piaţa nu a fost bună. Comercianţii s-au plâns de lipsa cumpărătorilor.

Zilele viitoare se dezgheaţă zăpada, probabil „Potocul” v-a ieşi din „matcă”.

Politic

După aproximativ o lună şi jumătate Recaşul are un nou viceprimar: Dan Pelic. Bravo Dane!

PSD Timiş a retras sprijinul politic unui consilier local de la Recaş.

Sport

Nocturna încă nu funcţionează la stadionul din Recaş deşi a fost montată de mai bine de doi ani.

Terenul e îngheţat şi acoperit cu zăpadă.

Clasa a XI-a bătut clasa a IX-a în campionatul liceului.

Cultură

Tinerii încă fumează iarbă în cimitir.

La chioşcul de ziare nu găseşti Gazeta Sporturilor după ora 11.

A început să pice tencuiala de pe Căminul Cultural.

Monden

Giura s-a tuns alaltăieri la frizeria din centru. Noua sa coafură este una retro, stil anii 60.

Tibi (zis şi Suzy în lumea interlopă) nu mai vinde ţigări de contrabandă în parcare la Cramă. De vină sunt descinderile din vămi. El a fost nominalizat drept regină la postul de televiziune Realitatea TV.

Nu se mai aude nimic de călugării care omoară copii.

Această postare este un pamflet şi trebuie tratată ca atare!

Perversul de pe Târgu Ocna îmi citeşte blogul

2011-02-03T22:39:00.000+02:00

Dovada este mai jos. Trebuie să precizez că nu aş fi aflat acest lucru fără ajutorul bunului meu prieten şi coleg Busuioc Liviu. M-a citit de m-a julit...păi ori suntem bloggeri ori nu suntem?

Să ne descreţim frunţile:)

2011-01-29T10:30:00.000+02:00

Dacă e început de weekend propun să ne descreţim frunţile şi să uităm de griji, examene şi facturi. Vă propun un joc de cuvinte din care vor ieşi propoziţii inedite. Mie mi-a ieşit: Am omorat un aspirator pentru ca sunt gay.
Spor la decodat!

Cotidianul Bănăţean

2011-01-27T21:24:00.001+02:00

Începând cu ziua de azi, presa timişoreană este mai bogată cu un nou ziar online: Cotidianul Bănăţean. Este un proiect pus la cale de 10 studenţi de la Jurnalism din anul II şi III.

Pentru că punem preţ pe seriozitate şi ne plac oamenii serioşi, la fel vrem să fim şi noi, iar ca orice ziar care se respectă ne-am împărţit munca pe 10 domenii diferite după cum urmează: Social, Politic, Monden, Sport, Divertisment, Cultură, Intern, Extern, Studenţi şi Editorial.

Am vrut să avem propriul nostru ziar încă din anii studenţiei, pentru că ne place practica şi vrem să o facem mai mult de două săptămâni. Adevărata practică este cea făcută pe termen lung, lucru care vrem să-l facem şi noi.

Suntem o echipă tânără care pe viitor vom scrie pentru voi, cititorii noştri.

Sperăm ca articolele scrise de noi să vă placă şi să fiţi alături de Cotidianul Bănăţean în fiecar zi!!
Vizitaţi site-ul nostru: http://www.cotidianul-banatean.ro

152 de ani de la Unire - mai dezbinaţi ca niciodată

2011-01-24T13:13:00.000+02:00

Astăzi se împlinesc 152 de ani de la Unirea Principatelor Române, când Al. I. Cuza era ales domnitor de către Adunarea Electivă a Ţării Româneşti. Tot astăzi se împlinesc 21 de ani de când printr-un decret-lege a fost ales Imnul de Stat al României "Deşteaptă-te, române!".
Dacă stau să îmbin cele două evenimente de importanţă majoră din istoria României poate ieşi o sintagmă ce se potriveşte perfect la vremurile în care am ajuns să trăim:

"Deşteaptă-te, române! Fii unit de ziua Unirii!"

Pentru că avem nevoie de unitate mai mult ca oricând. O ţară fără conducător e ca un copil fără părinţi, iar din cauza conducătorului Traian Băsescu, am ajuns să ascultăm azi, la 21 de ani de la revoluţie, imnul României pătat de huiduielile protestatarilor, nemulţumiţi de traiul care-l duc.

După 6 ani de dictatură portocalie oamenii nu trăiesc bine. Salariile sunt mai mici, pensiile tăiate, iar românului de rând îi moare speranţa şi odată cu ea moare şi el.

În decembrie 1989 în Timişoara se scanda "Armata e cu noi!" azi armata de atunci e lovită sub centură, ca un merit adus pentru întreaga activitate, pensii diminuate cu până la 70%. Azi e timpul să scandăm "Poporul e cu voi!" celor care atunci se alăturau poporului, celor din armată.

Un lucru e cert, românii nu mai îl vor pe Băsescu. Preşedintele ţării e huiduit la orice manifestaţie. Tot mai multă lume este convinsă că ne îndreptăm către portocaliu (considerată de foarte mulţi psihologi culoarea nebunului).

Să trăiţi bine! ... Mai trăiţi? Un fleac, piratul ne-a ciuruit!

Reportaj despre Recaşul din 1973

2011-01-23T10:42:00.000+02:00

În urmă cu câteva zile am găsit un reportaj pe YouTube despre Recaşul din 1973. Imaginile sunt inedite şi cred că sunt de interes pentru foarte multă lume.
Trebuie să precizez că în acea perioadă majoritari în Recaş erau germanii, maghiarii, sârbii şi croaţii, românii convieţuind alături de aceştia. Regretatul regizor de origine recăşeană, Ioan Cojar spunea în urmă cu câţiva ani: "Dimineaţa când ieşeam pe stradă ne salutam cu vecinii în toate limbile. La neamţ îi spuneam guten morgen, la sârb dobro jutro şi la maghiar jó reggelt. Oamenii se înţelegeau indiferent de naţionalitate. Exista respect reciproc".
Imaginea oraşului, comună la vremea aceea, este mult schimbată faţă de cea de acum. Atunci, în 1973, existau spaţii verzi, flori şi gard viu; străzile erau asfaltate cu asfalt nu cu criblură. Oamenii îşi permiteau să meargă la restaurant cel puţin de trei ori pe săptămână.
Sper ca acest reportaj să placă tuturor, atât recăşenilor cât şi celor care nu sunt de pe aceste meleaguri.

Un an de blogging

2011-01-22T19:29:00.000+02:00

În urmă cu un an de zile se năştea blogul Szofran Gabriel "Vin" de la Recaş. De la început a fost o provocare foarte interesantă, un exerciţiu foarte bun pentru articolele care le-am publicat şi la voi publica în diferite ziare.Ca orice site public şi deschis la orice comentarii m-am bucurat de păreri pro şi contra, însă nimic nu m-a oprit să postez. Sunt mândru de ceea ce am realizat până acum, deşi personal sunt de părere că se putea mai mult în anumite momente.

Cu ce mă mândresc?

Blogul meu este promovat pe mai multe site-uri şi bloguri.
Am aproximativ 20.000 de afişări de pagină în acest timp.
În ultima perioadă peste 200 de persoane îmi citesc blogul zilnic.
Sunt citit din 27 de ţări: România, Moldova, Maria Britanie, SUA, Canada, Italia, Germania, Spania, Rusia, Suedia, Franţa, Belgia, Irlanda, Grecia, Olanda, Norvegia, Australia, Danemarca, Argentina, Bosnia Herzegovina, Macedonia, Japonia, Canada, Armenia, Ungaria, Polonia şi Iran.
Blogul îmi este apreciat de tot mai multe persoane.

Sper să rămâneţo şi în următorul an alături de Szofran Gabriel "Vin de la Recaş şi sper să vă placă fiecare postare făcută de mine.

Cu respect pentru cititorii mei,

Gabriel Szofran

Nu faceţi ca mine, poate ajungeţi mai rău

2011-01-20T10:30:00.000+02:00

Dacă faci o plimbare scurtă prin complexul studenţesc vezi o imagine sobră, parcă desprinsă din poeziile lui Bacovia, mai ales că în acest moment afară ninge şi e frig.
Cauza? sesiunea...
Cei afectaţi? studenţii...

Sursă foto: arabstudentaid.org

Studenţii sunt prezenţi la tot pasul: pe alee, în baruri şi cafenele, cluburi sau cămine. Insă au o înfăţişare diferită faţă de restul anului. Acum fiecare student (care conştientizează cât de cât) are o grijă apăsătoare, un chip închis, încruntat şi obosit de parcă mâine ar începe al III-lea război mondial şi lupta îi prinde nepregătiţi. Ei bine, pentru majoritatea studenţilor un astfel de război începe curând, însă la proporţii mai mici: sesiunea, examenele - Stres!
Legat de sesiune mi-am amintit un episod foarte comic petrecut anul trecut, în care protagonist am fost eu. Mai precis la examenul de TLS-TV (Tehnici de lucru specializat în televiziune). Aveam de învăţat o carte, nu chiar groasă, dar destul. Mi-am procurat cartea cu ajutorul băieţilor de la "xerox" cu mai bine de o lună înainte de examenul cu pricina ca să am din ce învăţa.
Iată cum a decurs timpul alocat acestei materii din momentul în care am xeroxat cartea:

Cu o lună înainte de examen: "E prea devreme să învăţ, mă apuc cu 2 săptămâni înainte".
Cu două săptămâni înainte de examen: "Învăţ în ultima săptămână, totuşi nu e aşa mult".
Cu o săptămână înainte de examen: "Ultimele 3 zile sunt suficiente, mai am timp".
Cu 3 zile înainte de înfăţişare: "Îmi ajung două zile, mâine mă apuc de treabă".
Cu 2 zile înainte de examen: "Azi n-am chef, învăţ mâine".
O zi până la examen: " Deseară învăţ. Seara - mi-e somn, îmi pun ceasul dimineaţa".
Ziua examenului: "Sună ceasul: cum să învăţ de la ora asta? Plec mai repede şi învăţ în maşină la facultate. Ajuns la facultate în parcare cu o oră înainte de examen MIRACOL: Deschid cartea şi-mi spun - Acum să învăţ? Nu pot pentru că nu mai am timp."

Norocul meu că am ştiut subiectele cât de cât şi am luat 8, însă nu faceţi ca mine, nici eu nu am să mai fac.

Să critici e uşor, să faci e mai greu

2011-01-15T18:16:00.002+02:00

Nu aţi întâlnit de multe ori oameni care vă critică munca indiferent de ce faceţi? chiar dacă primiţi aprecieri de la persoane cu un statut foarte ridicat, nu aţi întâlnit acea persoană care cu o ironie ieşită din comun, vă strică buna dispoziţie pentru câteva ore?

Sursă foto: roseinthedesert.files.wordpress.com

Aceste persoane întotdeauna te critică pentru că orice ar face, nu pot fi mai buni decât tine, iar asta doare cel mai mult. Oricât ar încerca ei, tu le ai pe toate, iar ei nu au nimic. Tu ai idei, eşti plăcut de toţi - lumea se învârte în jurul tău, iar ei sunt băgaţi în seamă doar de cerşetorul de la colţul străzii care le cere un leu. Tu nu eşti băgat în seama de acelaşi cerşetor pentru că te afli în maşină, iar lor le lipseşte acest "accesoriu".

Este o luptă inegală, în care tu ai tot ce îţi doreşti iar ei ... nimic. Ei duc o luptă imaginară care au pierdut-o cu mult timp în urmă, pentru că tu nu lupţi cu nimeni. Singurul lucru de care invidia lor atârnă este ironia şi critica la nesfârşit.

Aşadar, în loc să critici realizarea unei persoane, gândeşte-te că în spatele acestei realizări sunt ore sau zile de muncă, ore şi zile în care tu ai stat şi ai criticat, iar alţii au muncit.

Moş Crăciun evacuat din Laponia

2011-01-13T23:02:00.000+02:00

+25 C – Ethiopienii încep sã încalțe șoșete de lânã. Canadienii picã în stradã din cauza caniculei.
+20 C – Grecii incep sa se îmbrace cu pulovãre (daca le gãsesc)
+15 C – Hawaienii pornesc caloriferele (daca au).
+10 C – Americanii tremurã, Rușii planteazã castraveți.
+ 5 C – Îți poți vedea aburii respirației. Mașinile italienești nu mai pornesc. Norvegienii merg sã facã baie la gârlã. Rușii conduc cu geamurile deschise.
+ 3 C – Mașinile românești nu mai pornesc.
0 C – Apa îngheațã peste tot în lume, numai în Rusia se îngroașã un pic.
− 5 C – Mașinile franțuzești nu mai pornesc.
− 10 C – Te gândești serios sã vizitezi Australia.
− 15 C – Pisica ta insistã sã doarmã cu tine în pat. Norvegienii încep sã se îmbrace cu pulovãre.
− 18 C – Administratorul din blocul tãu se decide sã dea drumu la cãldurã. Rușii fac ultimul picnic în aer liber din anotimp, înainte de venirea toamnei.
− 20 C – Mașinile americane nu mai pornesc. Oamenii din Alaska încep sã se îmbrace cu mânecã lungã.
− 25 C – Mașinile nemțești nu mai pornesc. Hawaienii au murit degerați.
− 30 C – Politicienii încep sã vorbeascã despre oamenii fãrã adãpost. Pisica ta preferã sã doarmã nu doar în pat cu tine ci și în izmenele tale.
− 35 C – Prea frig ca sã mai poți gândi. Mașinile japoneze nu mai pornesc.
− 40 C – Plãnuiești sã faci o baie fierbinte de douã sãptãmâni. Mașinile suedeze nu mai pornesc.
− 45 C – Toti grecii au murit. Politicienii chiar încep sã se gândeascã serios sã facã ceva pentru cei fãrã adãpost.
− 50 C – Pleoapele încep sã ți se lipeascã atunci când clipești. În Alaska oamenii încep sã închidã gemulețul de la baie.
− 60 C – Urșii polari încep sã migreze spre sud.
− 70 C – Îngheațã iadul.
− 73 C – Serviciile speciale finlandeze îl evacueazã pe Moș Crãciun din Laponia. Rușii poartã cãciuli cu urechi.
− 80 C – Avocații încep sã bage mâinile la ei în buzunar.
− 114 C – Alcoolul etilic începe sã îngheţe – Rușii devin nemulțumiți.
− 273 C – Zero Absolut, mișcarea atomicã se oprește. Rușii poartã bocanci.
− 295 C – 90% din planetã este moartã. Rușii câștigã campionatul mondial de fotbal

De ce trebuia să mi se întâmple asta?

2011-01-11T19:57:00.000+02:00

Tot timpul mi-a fost frică de acest lucru, acest lucru ce mi se întâmplă acum. Nu e deloc uşor, dar consider că foarte multă lume trece prin aşa ceva mai devreme sau mai târziu. Adorm cu ea în gând mereu, iar când mă trezesc primul lucru la care mă gândesc e tot ea.
Mai toată lumea mă întreabă cum sunt, dacă sunt bine. Ei bine ... răspunsul e NU! Nu sunt bine în această privinţă şi mi-ar folosi un ajutor din partea divinităţii. Aşa că, Doamne, dacă îmi citeşti blogul, te rog ajută-mă. Sunt eu Gabi, de la Recaş, şi chiar sunt împotmolit tare de această problemă.
Cel mai greu e că nu pot vorbi cu părinţii. Ei nu cred că aş putea trece vreodată prin aşa ceva. Ei ştiu că sunt o persoană tare şi că mă descurc mereu. Tot timpul am ştiut să ies din probleme, de ce nu aş face-o şi acum? Răspunsul îl ştiu doar eu ... nu pot să trec peste asta. Mi-e ruşine să vorbesc cu majoritatea prietenilor, pentru că ei nu cred că aş putea să am o asemenea problemă.
De ce mi-a fost frică nu am scăpat ... şi totuşi, de ce a trebuit să vină sesiunea? asta e problema mea. Sesiunea mă-ti.

Ce ziceţi, o punem de o revoluţie?

2011-01-05T23:01:00.002+02:00

Sursă foto: antena3.ro

În ultima vreme văd tot mai multă lume nemulţumită de preţul carburanţilor, si sincer nici mie nu prea îmi surâde ideea să dau 5 lei pe litrul de motorină. Acum un an preţul era puţin peste 4 lei iar între timp salariile au scăzut, nivelul de trai este tot mai prost dar preţul carburanţilor a crescut cu 25%, echivalent cu tăierile salariale.
De vină nu sunt benzinăriile, sau patronii acestora. Problema vine mult mai de sus, de la marile rafinarii, unde se jonglează preţul pe placul magnaţilor.
Am văzut proteste în mai multe oraşe din ţară şi sunt foarte de acord cu ele. Trebuie tras un semnal de alarmă, pentru că aşa nu se mai poate.

Am primit azi un mesaj de la un prieten care îmi spunea că se încearcă un protest la nivel naţional, ca în zilele de 17-18-19 ianuarie nicio maşină să nu intre în benzinării, să nu intre nimeni în nicio benzinărie. Eu cred că putem să facem cu toţii acest efort, să vedem, ce efect are...Ce ziceţi, o punem de o revoluţie, aşa pentru trei zile?

Ce vă doresc în noul an

2011-01-03T19:26:00.001+02:00

Am hotărât ca în prima postare din acest an să nu atac pe nimeni, pentru că dacă aş fi făcut aşa probabil că tot anul mă certam cu cineva. Prima săptămână sunt paşnic.

A trecut vacanţa (bine meritată) de sărbători, în care m-am simţit bine alături de cei dragi mie. Am cunoscut locuri minunate şi oameni extraordinari, m-am simţit bine si m-am odihnit. Sper că şi voi aţi avut parte de acelaşi tratament de care am beneficiat şi eu.

Ce vă mai doresc eu?

Să păşiţi cu dreptul în noul an,
Sănătate
Dragoste şi înţelegere
Bani "fără număr" (nu să te apuci de cântat manele)
Zile frumoase şi senine
Suflet curat
Gânduri bune
Bucurii
Salarii mărite
Concediu (mai) lung
Prime grase de sărbători
Garderobă reînnoită la fiecar sezon
O maşină nouă (pentru cei ce şofează)
Benzină ieftinită
Politică sănătoasă.

Numai bine în 2011!

Topul clipurilor româneşti intrate în istorie. De la "6 cai" la "nu ştiu"

2010-12-30T13:25:00.000+02:00

În timp ce majoritatea gospodinelor pregătesc ultimele detalii pentru Revelion vă propun să urmărim cele mai vizionate clipuri româneşti de peYouTube ce au intrat în istorie. Trebuie să menţionez că nu au intrat în top personaje precum Gigi Becali, Fernando de la Caransebeş, Tarky sau Nikita. Am ales oameni necunoscuţi care au intrat în inima şi casele românilor pentru felul lor de a vorbi şi pentru exprimarea care nu are nimic în comun cu gramatica română.

Locul 1 - 6 cai frumoşi

Locul 2 - "Nu ştiu" - Ciprian din Piatra Neamţ

Locul 3 - Burlanul

Locul 4 - Perversul de pe Târgul Ocna

Locul 5 - Am venit aici-şea

Locul 6 - Reportajul Vasluian

Locul 7 - Viaţa la ţară. Oţet ... de mere

Locul 8 - Limba română asasinată

Locul 9 - Datorită fiind faptul

Locul 10 - Bătaie la nunta

100 de curiozităţi despre lumea în care trăim

2010-12-29T21:18:00.001+02:00

Sursă foto: mediafax.ro

Unele dintre statisticile de mai jos vi se vor parea amuzante in timp ce altele sunt cat se poate de serioase. Absolut toate sunt menite, insa, sa ne arate cat de putine lucruri cunoastem despre lumea care ne inconjoara. Demersul nostru include statistici din absolut toate domeniile de interes, de la date geografice si zoologice pana la cele politice si militare... un melanj de informatii mai mult sau mai putin inedite care sa va descreteasca fruntile si care sa va permita cateva momente de reflectie...

1. Furnicile nu dorm niciodata. Cu toate acestea, in zorii zilei, furnicile se intind asemenea oamenilor pentru a se dezmorti.

2. Aproximativ 90% din populatia intregii planete locuieste in emisfera nordica.

3. Cimpanzeii si cotofenele sunt singurele animale care isi pot recunoaste imaginea intr-o oglinda.

4. Barajul Hoover din SUA a fost proiectat ca sa reziste pentru cel putin 2.000 de ani. Cimentul folosit la ridicarea impresionantei constructii nu se va intari complet decat peste 500 de ani.

5. In ciuda aparentelor, doua treimi din suprafata intregului continent african se afla in emisfera nordica.

6. Daca tii un caras auriu intr-o incapere lipsita de lumina, acesta va deveni, in cele din urma, alb.

7. Irlanda este singura tara europeana in care nu exista serpi.

8. In provincia Alberta din Canada au fost ucisi absolut toti soarecii. In prezent, este singura provincie din lume in care nu exista asemenea rozatoare.

9. Ochiul unui strut este mai mare decat creierul acestei pasari.

10. Pentru fiecare om de pe Terra exista circa 200 de milioane de insecte. Numai termitele ne depasesc intr-un raport de 10 la 1.

11. Balena albastra este animalul care produce cele mai puternice sunete (pana la 188 de decibeli). Un astfel de sunet poate fi receptat prin apa la o distanta de pana la 850 de kilometri.

12. Te-ai gandit cata benzina ti-ar trebui ca sa poti inconjura planeta cu propriul automobil? Ei bine, in rezervorul unui avion Boeing poate incapea suficient combustibil incat sa poti face acest lucru de patru ori.

13. Stiti care sunt cei mai mari consumatori de Coca-Cola din lume? Daca ati raspuns islandezii, ati dat raspunsul corect...

14. Stiti care este apetitul unui furnicar sud-american? Ei bine, acesta poate ingera pana la 30.000 de furnici... pe zi.

15. Cei mai tineri parinti din istorie ( doi copii cu varste de 8, respectiv 9 ani) au trait in China . Copilul lor s-a nascut in anul 1910.

16. Vreti sa stiti care este regiunea cu cea mai scazuta criminalitate? Incercati Quebec , Canada . Rata criminalitatii in aceasta zona este similara cu cea inregistrata intr-un parc Disney World, aproape 0.

17. Se estimeaza ca in lume exista circa 1 miliard de vite. 200 de milioane dintre ele traiesc numai in India , acolo unde sunt considerate animale sfinte.

18. In urma cu 5 ani, 60% dintre cumparatorii din supermarketurile lumii plateau cu bani gheata. Astazi, procentul este de doar 50%. Se estimeaza ca in anul 2011, doar 39% dintre cumparatori vor mai plati cu bani gheata in detrimentul cardurilor.

19. Pe suprafata unui corp uman traiesc mai multe vietati decat oameni pe intreaga planeta.

20. Bufnitele sunt singurele pasari care pot distinge culoarea albastra.

21. Mamiferele sunt singurele specii vii care prezinta lobi ai urechilor.

22. Prefixul telefonic pentru Antarctica este 672.

23. Desi nu pare, Chicago este mult mai aproape de Moscova decat este de Rio de Janeiro.

24. Lungimea unui elefant este egala, aproximativ, cu lungimea limbii unei balene albastre. De asemenea, limba unei balene este mai grea decat un elefant adult.

25. Limba unui crocodil este imobila. Ea este atasata de cerul gurii acestui animal.

26. Un om uita, in medie, circa 80% din tot ceea ce a invatat intr-o zi.

27. Durata care ii ia unui fulg de zapada ca sa ajunga de la nori pana pe suprafata pamantului? Cel putin o ora...

28. Cei mai mari iubitori ai carnii de porc sunt danezii. In Danemarca exista de doua ori mai multi porci decat intreaga populatie umana a acestei tari.

29. Girafa este singurul animal care isi poate introduce limba in ureche. Limba unei girafe adulte masoara peste 50 de centimetri.

30. Biblioteca Universitatii din Indiana , SUA, se scufunda in fiecare an cu circa 2,5 centimetri. Acest fenomen se datoreaza unei erori a constructorilor care au omis sa calculeze si greutatea cartilor care vor fi depozitate in uriasa cladire.

31. Cele mai numeroase vietati de pe Terra sunt artropodele. Ca un exemplu, pana in prezent au fost descoperite circa 70.000 de mii de specii... de paianjeni.

32. De peste 4.000 de ani, nicio specie animala nu a mai fost domesticita.

33. In prezent, pentru prima data in istoria planetei, numarul persoanelor cu varste de peste 60 de ani il depaseste pe cel al copiilor cu varsta sub 5 ani.

34. Credeti ca Romania este o tara saraca? Ganditi-va ca una din cinci persoane de pe Terra traieste cu mai putin de 1$ pe zi.

35. In Santa Fe, New Mexico, legea impune ca animalele de casa sa poarte centura de siguranta in masina.

36. O singura vaca poate produce intr-un an mai mult lapte decat poate consuma un singur om... circa 200.000 de pahare pline cu lapte.

37. Plajele de nudisti pot fi periculoase pentru navele care circula in apropierea lor. Recent, un iaht cu 60 de persoane la bord s-a rasturnat pe tarmul texan al Golfului Mexic dupa ce toti pasagerii s-au ingramadit pe aceeasi parte a navei pentru a vedea nudistii de pe o plaja din apropiere.

38. Stiti cate emailuri se trimit zilnic in toata lumea? Peste 35 de miliarde...

39. Pentru fiecare tona de peste prinsa in oceanele lumii, oamenii arunca trei tone de gunoi in aceleasi ape.

40. Cea mai mare caracatita descoperita vreodata cantarea 4 tone. A fost vanata in anul 1878, in nordul Oceanului Atlantic.

41. Cea mai mare meduza observata vreodata avea un diametru de 2,3 metri. Tentaculele sale se intindeau pana la 36 de metri.

42. In statul american, Dakota de Nord, nu s-a inregistrat niciodata un cutremur.

43. Hawaii se apropie de Japonia cu aproximativ 10 centimetri in fiecare an.

44. Rechinii sunt singurele animale despre care se stie ca nu se pot imbolnavi de cancer.

45. La Paz , Bolivia , este orasul cel mai sigur din punct de vedere al prevenirii incendiilor. Data fiind altitudinea ridicata la care se afla (peste 3.000 de metri), cantitatea de oxigen din aer de abia poate sustine un foc.

46. Tot in La Paz , temperatura medie este de doar 10 grade Celsius. Si cu toate acestea, niciodata nu s-a inregistrat o temperatura de 0 grade. Situatia este identica si in Punta Arenas , Chile sau Stanley , Insulele Falkland .

47. Absolut toti crevetii se nasc masculi. Unii dintre ei devin femele la maturitate.

48. Daca vreti sa fiti in siguranta in fata unor nisipuri miscatoare, intotdeauna sa calariti un catar. Daca magarii sau caii se scufunda in nisipurile miscatoare, un catar nu o va face niciodata.

49. Chiar si astazi, 90% din teritoriul Statelor Unite ale Americii este format din terenuri neamenajate sau ferme.

50. Numai marea piramida a lui Keops contine suficienta piatra incat sa poate fi construit un zid inalt de 50 de centimetri care sa inconjoare planeta la Ecuator.

51. Cel mai mare sarpe veninos din lume este Cobra Regala. Aceasta poate atinge lungimi de pana la 5,5 metri.

52. O gaina poate depune, in medie, pana la 19 oua pe an.

53. Cel mai mare restaurant McDonalds se afla in... Beijing, China . Acesta se intinde pe o suprafata de 2,6 kilometri patrati si are nu mai putin de 29 de case de marcat.

54. Vreti sa stiti in ce tara se acorda cele mai lungi concedii? Ei bine, in Franta statul asigura angajatilor 5 saptamani de concediu pe an. Cei mai multi francezi primesc, insa, doua luni de concediu anual.

55. Un cal adult poate consuma intr-un an o cantitate de hrana ce depaseste de 7 ori propria sa greutate.

56. Stiti care sunt cei mai mari consumatori de fast-food de pe planeta? Raspunsul corect este... chinezii. 41% dintre chinezi mananca, cel putin o data pe saptamana la un restaurant fast-food. Doar 35% dintre americani fac acest lucru.

57. In randul elefantilor africani, atat masculii, cat si femelele, poseda fildesi, in vreme ce la elefantii asiatici doar masculii se pot lauda cu fildesi.

58. Exista mai multi oameni care invata limba engleza in China decat cei care o vorbesc oficial in Statele Unite (peste 300 de milioane).

59. Oasele membrelor inferioare ale unui liliac sunt atat de subtiri incat niciun liliac nu se poate folosi doar de ele pentru a se deplasa.

60. Cea mai spectaculoasa evolutie a preturilor pe piata imobiliara s-a inregistrat in Irak. Daca inaintea razboiului o casa din Bagdad nu se vindea cu mai mult de 15.000 de dolari, astazi pretul a urcat pana la 150.000 de dolari.

61. Numai in SUA exista aproximativ 7.000 de tigri tinuti ca animale de casa.

62. In anul 2004, un studiu arata ca una din sase fetite intra in perioada de pubertate la varsta de 8 ani. In urma cu un secol, doar o fetita din 100 atingea pubertatea la aceeasi varsta.

63. Pana in prezent, Congresul american a alocat o suma de 152.600.000.000 de dolari pentru razboiul din Irak. Suma ar fi fost suficienta pentru a ridica 17.500 de scoli.

64. Media zilnica a produselor care sunt oferite spre vanzare pe Ebay este de 18 milioane.

65. Doar 5% din suprafata acoperita de oceane pe Terra a fost cartografiata atat de detaliat pe cat a fost suprafata planetei Marte.

66. Va ganditi sa jucati la loterie? Atunci ar trebui sa stiti ca exista mult mai multe sanse sa muriti in drum spre o reprezentanta a loteriei decat sa castigati marele premiu la oricare dintre loteriile lumii.

67. Adezivul de pe timbrele din Israel a fost tratat astfel incat sa fie considerat "kusher".

68. Daca vorbiti la telefonul mobil timp de o ora, numarul bacteriilor din urechea voastra va creste de cel putin 700 de ori.

69. Anvergura aripilor unui Boeing 747 este mai mare decat distanta parcursa de fratii Wright in primul lor zbor.

70. Circa 12 copii sunt oferiti zilnic, in maternitati, altor mame decat cele naturale. Aceasta statistica include toate tarile lumii.

71. O femela de dihor poate muri daca, odata intrata in calduri, nu isi va gasi un partener mascul.

72. Absolut toti copiii se nasc fara rotule. Ele se formeaza complet in intervalul de varsta de 2-6 ani.

73. O persoana are in medie 1.460 de vise in fiecare an.

74. Un om, consuma, in medie, de-a lungul vietii, o cantitate de hrana egala cu greutatea a sase elefanti maturi.

75. In spatiu, astronautii nu pot plange. In lipsa gravitatiei, lacrimile nu pot curge (nici flatulenta nu este posibila in stare de imponderabilitate).

76. Aproximativ 6.000 de fulgere lovesc Pamantul in fiecare minut.

77. In Bangladesh exista o lege care permite autoritatilor sa aresteze elevii cu varste mai mari de 15 ani care copiaza la examene.

78. Cel mai intalnit nume barbatesc de pe planeta este Mohammed.

79. Pana in anul 1796, in SUA a existat un stat pe nume Franklin . Astazi, el este cunoscut sub numele de Tennessee .

80. Ati considerat vreodata ca proiectul romanesc "laptele si cornul" are prea multe hibe? Intr-o scoala din Virginia , SUA, elevii cu varste intre 7 si 10 ani au fost serviti, in cadrul unui proiect asemanator, cu cockteiluri margaritas. In urma scandalului de proportii care s-a iscat, a reiesit ca distribuitorii produselor confundasera limonada cu celebrele cockteiluri.

81. In Anglia este interzis prin lege ca vanzatoarele din magazine sa isi serveasca topless clientii. Exceptie fac doar magazinele de pesti exotici din Liverpool .

82. Doar o singura persoana din 2 miliarde va atinge varsta de 116 ani.

83. Februarie 1865 este singura luna din istorie in care nu a fost inregistrata luna plina.

84. In fiecare an, mai multi oameni sunt ucisi de magari decat in accidente aviatice.

85. Numele original al Bancii Americii a fost Banca Italiei.

86. Cea mai mare piata de desfacere pentru limuzinele BMW 760Li este China . Pretul unei astfel de masini poate urca pana la 200.000 de dolari, mai mult decat castiga majoritatea cetatenilor chinezi intr-o viata.

87. In fiecare an, 60 de milioane de litri de petrol si ulei sunt deversate in rauri si fluvii pana in oceane. Cantitatea o depaseseste pe cea pierduta de petrolierul Exxon Valdez in anul 1989 (unul dintre cele mai mari dezastre ecologice din istorie). Statistica se refera numai la Statele Unite ale Americii.

88. Michael Jordan, celebrul baschetbalist american, castiga anual din reclamele pentru compania Nike mai mult decat toti muncitorii din fabricile Nike, luati la un loc, din Malaezia.

89. Cele mai mari nave transoceanice platesc cate 250.000 de dolari de fiecare data cand strabat Canalul Panama . Trebuie spus ca o treime din economia acestui stat este sustinuta de acest canal.

90. Un singur avion Boeing 767 este format din nu mai putin de 3.100.000 de piese diferite.

91. Durerea are si ea o unitate de masura. Aceasta se numeste "dol" iar instrumentul menit sa masoare durerea se numeste dolorimetru.

92. Se estimeaza ca in Rusia exista mai multe bancnote de 100 de dolari decat pe teritoriul Statelor Unite ale Americii.

93. V-ati intrebat ce a fost mai intai, oul sau gaina? Biblia a raspuns deja la aceasta intrebare. Conform Genezei 1:20-22, gaina a aparut inaintea oului.

94. In absolut toate tarile lumii, indiferent de cultura, religie sau zona geografica, soldatii executa salutul numai cu mana dreapta.

95. Intr-un studiu cu privire la relatiile interfamiliale, 80% dintre barbatii casatoriti au declarat ca si-ar lega destinele de aceeasi femeie daca ar putea da timpul inapoi. Doar 50% dintre femei au declarat acelasi lucru.

96. 90% dintre speciile de pasari sunt monogame. Doar 3% dintre mamifere au aceleasi preferinte.

97. De fiecare data cand linge un timbru, un om consuma 1/10 dintr-o calorie.

98. Un sfert dintre oasele unui organism uman se afla numai in picioare.

99. In urma cu 3.000 de ani, majoritatea egiptenilor antici nu traiau mai mult de 30 de ani.

100. Unghiile de la degetele mainilor unui om cresc de patru ori mai repede decat cele de la picioare.

Momente hazlii în trafic, surprinse de mine

2010-12-28T20:46:00.001+02:00

Un şofer ştie cel mai bine cât de plictisitor poate fii un drum câteodată. Şi nu puţine au fost momentele în care m-am plictisit în ultimii 3 ani şi jumătate de când am carnet. Am împlinit 100.000 de km timp în care am avut tot atâtea griji, cel puţin una pentru fiecare kilometru.
Dar cele mai frumoase momente sunt lucrurile inedite pe care le poţi surprinde doar la volanul maşinii. Am încercat în ultimul timp să focalizez aceste momente şi să le împărtăşesc cu voi, sper să vă placă.

Într-o zi în timp ce eram treabă pe străzile din Timişoara, am realizat că rasismul nu este întâlnit în acest oraş, dovada poza de mai jos în care e scris roşu pe galben: "Să nu mori ţigane! Noi te iubim".

Să nu mori ţigane! Noi te iubim.

Autostrada Transilvania. Bună dar mică - mică ... cât e "¤#%¤" la furnică :)). Prima urcare rămâi uimit de ce autostrăzi avem. Dar când îţi trece uimirea cobori de pe ea ... are aproape 30 de km.

Autostrada Transilvania - la jumătatea drumului (kilometrul 14)

Undeva între Băile Herculane şi Teregova am făcut această poză. Trebuie să menţionez că nu am gustat această mâncare, dar cu prima ocazie voi savura nişte mititei, doar sunt naturali.

Mâncare Naturală

MÂNCARE NATURALĂ - iar pe casa din fundal scrie: MITITEI, CÂRNĂCIORI DIN CARMANGERIE PROPRIE - PREŢ 10 LEI.

Oare cum o fii mâncarea sintetică?!???

Urare de la Recaş - Crăciun Fericit!

2010-12-24T23:06:00.001+02:00

Tu, cititorule, ce eşti pe blogul meu acum,

Azi în Sfântă sărbătoare de Crăciun

Să „guşti” fiecare postare a mea,

Ori că e bună, ori că e rea.

După fiecare articol să-mi pui „extraordinar”

Ca să cred că munca nu mi-e în zadar.

Iar în anul ce urmează

Să mai am postări ce rimează,

În 2011 să fii pătimaş

Să bei „Vin” de la Recaş

Iar Moşu să-ţi pună la noapte sub brad

O promovare la job cu un grad,

Salariu mai mare la anul ce vine

Şi să nu mai auzim ... Să trăiţi bine!

Ce mă enervează de Crăciun cel mai mult ...

2010-12-24T16:16:00.001+02:00

Crăciunul este una dintre marile sărbători ale creştinătăţii, dacă nu cea mai mare alături de Paşte. Cu toate că este un moment al anului când ar trebui să fim mai buni sunt o grămadă de chestii ce mă enervează de această sărbătoare:

Colindătorii. Nu vin să te colinde cum spune datina, să-ţi vestească naşterea lui Isus, ci vin să cerşească bani. 99% din colindătorii aflaţi pe străzi în această seară sunt în căutare de bani şi nu la colindat.
Mesajele primite pe telefon. Urăsc mesajele pompoase cu o grămadă de epitete, metafore sau rime. Apreciez mai mult un mesaj simplu gen "Crăciun fericit".
Sunt persoane care când se gândesc la Crăciun văd în faţa lor: sarmale, cozonac, carne, fripturi, prăjituri şi la sfârşit trifermentul. Care mai e sărbătoarea? oare asta înseamnă sărbătoare? să mâncăm până ne puşcă toţi nasturii?!?
Persoanele care se laudă că au ţinut post. Dacă tot îl ţi, ţine-l pentru tine, aşa e mai valabil, nu trebuie să ştie tot judeţul.
Cei ce-şi fac bradul cu 2 săptămâni înainte de Crăciun şi-l ţin împodobit până în săptămâna mare
.

Sursă foto: http://blog.enciclopediaromaniei.ro

Povestea călugărilor care fură copii din Recaş

2010-12-22T20:02:00.002+02:00

De mai bine de două săptămâni circulă zvonul prin oraşul Recaş, cum că ar exista o "bandă" de călugări care fură copii din această localitate. Povestea este dramatică dacă stăm să ne luăm după spusele unor localnici, deoarece, răpitorii ar fura copilaşii cu scopul de a-i omorî şi a le fura organele. Macabru!
Din alte surse se aud informaţii precum aceşti călugări ar circula cu un microbuz de culoare albă, ba mai mult, o fetiţă i-a mărturisit mamei sale că a fost urmărită de călugări în drumul spre casă în timp ce se întorcea de la şcoală.
Toată lumea povesteşte la fiecare colţ de această bandă de călugări, ba mai mult, într-o zi fiind într-un magazin din oraş, am participat la o discuţie dintre vânzătoare, una dintre ele mărturisind: "Ieri călugării pândeau copiii la ieşirea de la şcoală."

Sursă foto: http://metropotam.ro

Simţul jurnalistic a ieşit din mine şi mi-am spus că trebuie să aflu mai multe despre acest caz. Poate e şansa mea de afirmare în presă. Zis şi făcut, am început să investighez cazul şi iată ce am descoperit:
După cum bănuiam de la început, toate aceste poveşti sunt SF-uri, invenţii ale unor copii fără ocupaţie. Bine bine, dar de unde atât imaginaţie. Şi nu orice imaginaţie, ci una bogată.
Tot în urmă cu două săptămâni, în Recaş a fost circul. Circarii umblau prin oraş într-un microbuz alb îmbrăcaţi în călugări, făcându-şi reclamă la un megafon. Aşa că, de la nişte simpli circari, la criminali cu sânge rece, cale lungă.
Stimaţi locuitori ai oraşului Recaş, dormiţi liniştiţi, circul a plecat, iar călugării nu există.

Aşa ceva vezi mai rar! Cele mai mari ratări din istoria fotablului

2010-12-20T14:33:00.000+02:00

Vă propun să râdem în continuare de cele mai mari ratări din istoria fotbalului, în care "fotbaliştii" sunt antitalente greu de egalat. Dacă credeai că ai văzut totul, mai întreabă-te acelaşi lucru după ce vezi acest video.

Enjoy!

Andreea Voica - o viaţă de cântec popular

2010-12-20T00:23:00.002+02:00

Orice fan îşi doreşte să afle cât mai multe lucruri despre artistul preferat. Şi atunci când găseşte informaţii noi se bucură de ele şi le consideră cele mai preţioase. Un fan adevarat împărtăşeşte bucuria cu ceilalţi, la fel fac şi eu acum. Am găsit blogul Andreei Voica, unde am dat peste o prezentare venită de la ea, o prezentare la persoana I, o prezentare de nota 10.

Ruga la Recaş - Iunie 2009

M-am născut pe 16 august 1975 la Reşiţa, unde am şi trăit până la vârsta de 15 ani când am plecat în Statele Unite. Tot la Reşiţa am urmat cursurile Liceului de Matematică-Fizică din clasa întâi până în clasa a noua inclusiv, apoi am continuat liceul la New-York, unde am făcut şi facultatea. Sunt absolvent al Universităţii St.John’s University profilul ,,business-management” şi mândră să recunosc că am terminat facultatea cu titlul onorific de “summa cum laude”.

Am început să cânt la vârsta de 6 ani, uimind pe toata lumea dar mai ales pe mama care nu ştia că eu îmi doresc acest lucru şi nu mă auzise cântând niciodată. Contrar a ceea ce crede multă lume mama nu m-a împins niciodată pe drumul cântecului popular; a fost drumul pe care mi l-am ales singură în viaţă şi pe care l-aş alege chiar dacă m-aş mai naşte o dată.

Prima mea apariţie pe scenă a fost la vârsta de 6 ani şi s-a petrecut pe scena Casei de Cultură din Reşiţa. Mama avea acolo un spectacol iar înainte de acel spectacol i-am spus mamei că vreau şi eu să cânt. Bineînţeles că nu m-a luat în seamă şi mi-a spus să o las în pace că nu are timp de joacă. Atunci mi-am câştigat membrii orchestrei de partea mea făcându-le o mică demonstraţie şi convingându-i că eu chiar pot să cânt. Împreună cu ei am abordat-o din nou pe mama şi am rugat-o să mă lase totuşi să cânt în acel spectacol. Până la urmă mama s-a lăsat cu greu convinsă şi mi-a improvizat un costum naţional de-al ei care îmi era foarte mare, mi-a explicat puţin ce înseamnă să cânţi cu orchestra pentru că era o premieră pentru mine,(aceasta a fost prima şi ultima lecţie de muzică pe care am primit-o vreodată de la mama), şi am intrat în scenă. Mama a rămas în culise extrem de emoţionată şi cu ochii în lacrimi, iar eu am intrat în scenă fără pic de emoţii şi atât de dezinvoltă de parcă acesta era cel mai firesc lucru din lume pentru mine. Nu ştiam decât trei cântece pe care am fost nevoită să le repet pentru că publicul m-a iubit din prima clipă şi aproape că nu am putut să ies de pe scenă. Mama plângând de bucurie îmi făcea semne din culise să ies din scenă, iar eu îi arătam că nu pot pentru că mă vrea publicul, de la care primisem flori şi ciocolată. Zâmbesc şi acum când îmi aduc aminte de acele momente care s-au petrecu cu mai bine de 25 de ani în urmă.

După acel spectacol mama m-a dus la Casa Pionierilor de pe vremea aceea, unde am început să activez în ansamblul folcloric atât ca solistă cât şi ca dansatoare. De dansuri m-am lăsat câţiva ani mai târziu, când m-am mutat la Ateneul Tineretului la un alt ansamblu. Au urmat apoi colaborări cu multe ansambluri de profesionişti şi amatori, cu care am avut turnee atât în ţară cât şi peste graniţă. Fiind copilul unei mari artiste mi-a fost facilitată colaborarea cu nume mari ale muzicii populare de la o vârstă destul de fragedă; spre exemplu pe la 12-13 ani eram colaborator permanent al ansamblului profesionist “Doina Banatului” din Reşiţa alături de Nicoleta Voica, Petrică Moise, Dumitru Chepeţan, Ileana Maciovan şi George Rotaru. Bineînţeles, mai colaboram şi cu ansambluri din ţară ca “Junii Sibiului” de exemplu, şi am avut privilegiul de a lucra cu unii din cei mai mari coregrafi pe care i-a avut România: Ioan Macrea, Afilon Laţcu, Ion Munteanu, s.a. Am fost o norocoasă pentru că începând să cânt atât de devreme am prins acele vremuri dinaintea Revoluţiei când însemna cu totul altceva să fii artist decât în vremurile de acum. Mergeam în acele turnee legendare care ţineau şi câte două luni, în care jucam într-un oraş mare precum Clujul două zile la rând, două spectacole pe zi cu sălile arhipline. Lumea te venera pe vremea aceea şi te respecta ca pe un artist adevărat. Nu mai amintesc de faptul că eu la vârsta aceea de 12-14 ani ani câştgam într-o zi de turneu cât caştiga un muncitor într-o lună. Au fost vremuri de poveste …

O.K. La vârsta de 14 ani, chiar înainte de a pleca în Statele Unite am înregistrat primul meu album. În prezent sunt nouă din care unul în duet cu mama,mai sunt câteva colective, plus un material Electrecord.

Prima apariţie t.v. s-a întâmplat tot la vârsta de 6 ani, evident la Televiziunea Română pentru că era singura pe vremea aceea. Primul realizator din televiziune cu care am lucrat este acelaşi cu care colaborez cel mai bine şi astăzi: Elise Stan. Apoi au urmat Tudor Vornicu, Florentina Satmari, Mărioara Murărescu, Eugenia Florea, Simona Patraulea (i-am enumerat doar pe cei care conteaza pt. mine, cei care fac emisiuni de gen, restul sunt cu sutele).

În anii petrecuţi la New-York, nu m-am îndepărtat deloc nici de muzică şi nici de publicul meu.Am cântat şi acolo pentru românii din diaspora, iar vacanţele şcolare le-am petrecut în România cântând bănăţenilor mei şi înregistrând noi albume pentru ca lumea să nu mă uite. Întotdeauna am ştiut că mă voi întoarce acasă şi că voi cânta pentru că asta iubesc cel mai mult pe lume: cântecul.

Într-una din vacantele petrecute în ţară l-am cunoscut şi pe cel care avea să-mi devina soţ, acordeonistul Deian Galetin. Când l-am cunoscut pe Deian aveam doar 17 ani, dar am ştiut din prima clipă că el este jumătatea mea, omul cu care îmi voi petrece tot restul vieţii. Ne-am căsătorit 5 ani mai târziu, în 1997, când eu am terminat facultatea şi m-am întors acasă. Doar că acasă n-a mai fost Reşiţa ci Timişoara, oraşul natal al lui Deian. În acelaşi an s-au întors în ţară mama şi fratele meu,el este cu patru ani mai mic decât mine.De atunci locuim toţi în Timişoara.

Deian este cu 5 ani mai mare decât mine; s-a născut la Timişoara pe 11 mai 1970. A urmat cursurile liceului de muzică “Ion Vidu”, secţia pian, apoi Facultatea de Muzică din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara secţia pedagogie muzicală, devenind astfel profesor de muzică. În prezent este doctorand la Academia de Muzică din Bucureşti, urmând să-şi ia doctoratul în folclor. A fost profesor de muzică la Şcoala Populară de Artă a Centrului de Cultură şi Creaţie al judeţului Timiş, apoi secretar muzical al Ansamblului Profesionist Banatul din Timişoara. Astăzi este dirijor al ansamblului “Timişul” ce aparţine primăriei municipiului Timişoara. Dar cel mai important, este unul dintre cei mai buni instrumentişti din ţară şi totodată cel mai bun acordeonist al Banatului la ora actuală. Iar pentru mine este cel mai minunat om din lume, spun asta după zece ani de căsnicie fericită.

Despre artista Nicoleta Voica chiar nu ştiu ce aş putea spune ce nu ştie o lume întreagă: este un etalon, o modă, o legendă vie a muzicii populare bănăţene. Pentru mine este unul din foarte puţinii oameni pe care îi respect ca artişti.

Text original de pe blogul Andreei Voica:

http://andreeavoica.wordpress.com/

Viaţa de student ... o iubesc!

2010-12-18T23:46:00.001+02:00

De ce? de ce iubesc viaţa de student? simplu, pentru că e cea mai grozavă parte a vieţii, parte a tinereţii. Multă lume o zice, o susţin chiar şi cei de vârsta a 3-a, care au trecut prin studenţie.

Când eşti student vezi viaţa cu alţi ochi. Chefuri cu colegii, nopţi petrecute până târziu în cluburi şi dacă dimineaţa nu te poţi trezi să mergi la facultă, te gândeşti practic "recuperez săptămâna viitoare cu altă grupă".

Amfiteatrul A03

Programul la facultate e foarte flexibil şi poţi face şi alte activităţi care te vor ajuta pe viitor. De exemplu eu pe lângă facultate, îmi ajut părinţii în afacerea lor, sunt implicat în politică, sunt coprezentator la o emisiune televizată, scriu la un ziar şi sunt copywriter la o companie. Şi mai am şi timp de multe alte treburi, de multe clipe de relaxare.

De două ori pe an îţi doreşti să nu fi fost student, ai ghicit, sesiunea bat-o vina! mi-e groază de ea, mai ales că se apropie şi peste o lună începe, şi sunt la fel de (ne)pregătit ca de fiecare dată, şi sper să am aceleaşi rezultate ca de fiecare dată.

Financiar e destul de ok dacă primeşti bani de la părinţi, dacă nu, treaba e complicată. Trebuie să-ţi găseşti loc de muncă, dar cu un job par-time te-ai scos, nu e chiar aşa greu, iar viaţa din anii studenţiei merită orice sacrificiu.

Un alt lucru încântător e că întâlneşti o grămadă de persoane de treabă, îţi faci prieteni noi şi dacă ştii să socializezi totul va fii bine. Colegii de la facultate sunt ca tine la început. Nu cunosc pe nimeni şi vor să-şi facă prieteni noi. Nu mai are rost să spun că dacă eşti băiat vei cunoaşte fete faine, eu multe am cunoscut iar una mi-a plăcut! dacă eşti fată vei cunoaşte o grămadă de băieţi.

Viaţa în cămin
Primul an de facultate am făcut naveta, a fost un an frumos. Anul 2 ... anul 2 am mai stat în cămin, e o navetă combinată cu cazarea la cămin câteodată. Merită să stai în cămin. Distracţia e la tot pasul, e veselie tot timpul şi dacă chiar vrei să înveţi există sala de lectură, unde e linişte totală.

Se zice că nu eşti student până nu stai în cămin şi nu ai o restanţă. Eu îţi doresc să fii un student ce stă în cămin şi nu are restanţe.

Doliu în Timişoara. Doliu în toată ţara

2010-12-17T20:52:00.001+02:00

Acum 21 de ani, în Timişoara sa trăgeau primele focuri de armă împotriva manifestanţilor care au luptat pentru libertatea noastră. Se scria istoria cu sângele timişorenilor, pentru binele nostru. Ei au luptat ca noi să ducem o viaţă mai bună, o viaţă necenzurată, o viaţă decentă.

Nu pot intra în detalii, să descriu cum era viaţa înainte de 1989, pentru că am trăit doar 6 luni sub regimul comunist, dar după spusele părinţilor şi ceea ce văd la televizor treaba era nasoală rău. Cine spune că era mai bine, ori e nebun, ori inconştient. Chiar dacă banii ne ajung la limită lună de lună, să nu uităm că înainte de 1989 nu erau facturi la net, telefon, rate sau cablu tv. Nu erau atâtea tentaţii la tot pasul, nu era Mall şi nu circulam atâta cu maşina. Hainele de fiţe nu existau iar rafturile goale ale magazinelor au fost înlocuite cu supermarketuri burduşite de marfă.
Eroii nu mor niciodată! Ei au luptat pentru toate astea, iar mulţi nu au apucat să guste din ele, dar am apucat să ne bucurăm noi. De aceea e bine să fim recunoscători faţă de cei care şi-au vărsat sângele ca tu să stai acum pe net şi să citeşti postarea mea, în loc să asculţi 2 ore de laudă a regimului comunist. Dacă nu era ziua de 17 decembrie 1989 nu exista nici postarea mea, de acum, 17 decembrie 2010.

Suntem români şi asta ne ocupă tot timpul

2010-12-16T13:08:00.000+02:00

De cele mai multe ori se adevereşte sintagma conform căreia "suntem români şi ne merităm soarta". De ce susţin ideea asta? pentru că de cele mai multe ori o ducem rău pentru că suntem (mult) prea ocupaţi de "capra vecinului" şi dacă a noastră moare, să moară şi a lui. Ne place să ne plângem şi să ni se plângă de milă, că suntem săraci şi nu avem venituri, dar nu facem nimic în privinţa asta. Mulţi români trăiesc cu mentalitatea "Sunt sărac pentru că nu lucrez".

Sursă foto: http://castorii.blogspot.com

Eu aş spune altfel: Nu lucrezi pentru că eşti sărac. Îţi place să ţi se plângă de milă, să primeşti totul "moca", fără niciun sacrificiu. Să nu lucrezi nimic, dar dacă se poate ca cele mai mari merite să îţi fie atribuite doar ţie, pentru că tu eşti leneşul care face tot.

Pe zi ce trece constat tot mai mult, că suntem la sute de ani distanţă faţă de mentalitatea occidental-europeană. Acum câteva zile am fost la medic. Mi-am aşteptat liniştit rândul la coadă iar când a trebuit să intru altcineva mi-a tăiat calea, era mentalitatea balcanică. Într-un final am intrat şi eu, iar când am ieşit mi-am cerut scuze celor care stăteau afară ... scuze pentru că am fost corect, ceea ce la noi nu e normal!

Mai rău e că nimeni şi nimic nu poate schimba mentalitatea românească. Unii se mândresc cu ea, pentru că asta ne deosebeşte de restul, de aceea suntem români.

Presa scrisă, bloguri şi Facebook

2010-12-14T23:28:00.000+02:00

Sursa foto: http://www.oweb.com

După ultimele date furnizate de ECDL peste 80% din populaţia planetei nu foloseşte internetul. În România lucrurile stau altfel, rata de penetrare a internetului este de 31,4%. Chiar dacă cifrele surprind pe multă lume, din cauza internetului presa scrisă pierde tot mai mult teren în faţa acestui fenomen.

De pe hârtie la online

Audienta cotidienelor online determina dublarea audientei generale a Internetului, conform unui studiu realizat de Nielsen/NetRatings pentru Asociatia Cotidienelor din America (NAA), citat de editia online a revistei de afaceri Forbes. Tot mai multe ziare sunt atrase de domeniul online, şi de mutarea ziarelor de pe hârtie pe internet din mai multe motive, principalul fiind banii.

În contextul în care presa pe Internet a înregistrat un adevarat boom, iar numarul de bloguri este în crestere, cititorii se axeaza acum pe domeniul virtual. Internetul este un mijloc de informare, aşa că viitorul presei scrise este pus în discuţie.

Discuţiile despre dispariţia presei scrise se poartă de câţiva ani deja. Avansul internetului, renunţarea achiziţionării unui ziar sau a unei reviste deoarece avem tv şi net, scăderea publicităţii, pierderile – toate sunt motive pentru propovăduitorii acestei dispariţii.

Presa scrisă pe net înseamnă trecerea de la suportul tipărit la cel digital. Nu dispariţia ei, ci doar schimbarea suportului. Şi nu ar trebui să îşi schimbe numele în „presă citită“, ca deosebire de cea „auzită“ sau cea „văzută“. Rămâne presă scrisă pentru că trebuie să scrii cuvintele. La tastatură, pentru că oricum nu mai scrie (aproape) nimeni pe hârtie din moment ce la tipografie trebuie să ajungă în format digital (iar culegătorii au cam dispărut).

Bloguri

Acum 1.000 de blog-uri decid singure ce este interesant. Dacă destule sînt interesate, bingo!, ai devenit ştire.[...] Să distrugi monopolul presei este una. Dar internetul a distrus şi monopolul politic. Este puţin problematic pentru jurnalişti şi politicieni, dar este o veste bună pentru libertarienii de toate culorile. Stîngiştii s-au bazat întotdeauna pe control, atît al informaţiilor cît şi al resurselor fizice. Astfel de control nu mai este tehnic posibil.
Daniel Hannan, martie 2009

A fost şi o propunerea a bloggeriţei Roxana Călinescu de a fi creată o legitimaţie de jurnalist pentru bloggeri. Indiferent de cum ar putea obţine aşa ceva sau de cât denormală/anormală este ideea, bloggerii sunt deja invitaţi la evenimente, conferinţe, lansări etc. la fel ca jurnaliştii din redacţii. Bloggerii fac o formă de presă scrisă pe suport digital. Mai de nişă, mai puţin verificată, mai liberă. Dar acolo unde se încadrează în rigorile presei, tot presă scrisă se cheamă!

Reţele de socializare

Revista Vanity Fair a realizat şi în acest an topul celor mai influente persoane din lume.
Pe primul loc se situează fondatorul Facebook-ului, Mark Zuckerberg, urmat de şeful Apple, Steve Jobs. Culmea, primele zece poziţii sunt preponderent ocupate de oamenii internetului.

Astfel, putem spune cu puţină răutate că oamenii preferă să „socializeze” decât să citească un ziar. Orele petrecute pe reţelele de socializare gen Facebook, hi5 sau Twiter erau altădată pierdute în compania unui ziar sau a unei reviste de specialitate. Aici este terenul pierdut de ziare în dauna reţelelor de socializare. Chiar şi aşa, tactica aleasă de majoritatea ziarelor este de a-şi „racola” cititorii de pe reţelele de socializare, prin conturi specifice sau butoane gen „Like” în care socializarea începe cu citirea unui ziar.

"Nu ştiu" ce am

2010-12-13T22:33:00.000+02:00

Sunt aşa într-o stare că nu am chef de nimic. Cred că orice om trece la un moment dat o dată la câteva luni printr-o stare melancolico-depresivă în care nu mai are chef de nimic. Chiar aşa mă simt şi eu acum, da eu, care sunt mai mereu plin de viaţă după cum spun prietenii.
Poate există asteniile de iarnă, poate e şi vremea de afară, nu-mi pot explica. Alt motiv nu am, totul merge ca pa roate doar capul meu mă cam doare. Ce mă (mai) face să zâmbesc, să tresar, şi să-mi ies din tipar este dragostea ei şi cei de la "În puii mei".
Have fun!

Twinkle, twinkle … little “Star”

2010-12-12T21:13:00.001+02:00

Aşa cum ne-a obişnuit, bunul meu prieten Liviu Obîrşan, ne oferă un text şi implicit o relatare de invidiat pe urma întânirii cu Niclas Cage. Bravo Liviu, încă o dată, şi ... vorba ta, "Keep up the good work!", merită.

Sibiu, noiembrie 2010. O zi minunată, într-o “altă Românie”. Da ! fosta Capitală Culturală Europeană în 2007, poate fi considerată o altă Românie, un loc de refugiu în artă şi viaţă, un loc în care reînveţi să trăieşti, să te bucuri şi să apreciezi adevăratele valori.

Păşeam relaxat, alături de frumoasa mea soţie, pe străduţele centrului istoric ţintind Piaţa Mare unde Caravana Castel Film Studios stârnea mare zarvă printre trecători. Nicolas Cage filma, în acel week-end, pentru “Ghost Rider 2” iar mulţimea era nerăbdătoare să fie “face to face(off)” cu unul dintre cei mai bine plătiţi actori de la Hollywood (20 mil $/film) în perioada de glorie, premergătoare marii cretinităţi … pardon !!! … crizei mondiale.

Considerat de către mulţi decăzut (onorariu doar 7 mil $ pentru ”Ghost Rider 2” şi datorii de 35 mil $ fiscului), Cage îşi păstrează piedestalul şi statutul câştigat de-a lungul timpului, rămânând pentru eternitate în rândul oamenilor care au făcut şi lăsat ceva în urma lor, nu doar umbră (şi o groapă) Pământului. Mai mult, de remarcat şi apreciat faptul că a renunţat la numele de Coppola (tatăl său fiind August Coppola, fratele marelui regizor Francis Ford Coppola), “nepotismul” nestându-i în caracter. Fenomen total “invers” principiilor marilor vedete de carton de pe meleagurile noastre ! Cine ar fi ştiut de piţipoanca de Bamboo fără Botezatu, de bombele sexy (devenite peste noapte vedete Playboy şi TV) fără Mutu şi alti fotbalisti sau de plozii de bani gata fără renumele părintesc etc.

Fenomenul mult aşteptat s-a produs şi, în uralele mulţimii, călăreţul fantomatic s-a arătat zâmbind prietenos. Simplitatea şi naturaleţea arătate fanilor, demne de toată lauda, au reevidenţiat diferenţa de mentalitate (de ani lumină) dintre locuitorii plaiurilor mioritice şi cei din “lumea nouă”. Nicolas a răspuns întrebărilor, a dat autografe şi s-a lăsat fotografiat cu atâta relaxare încât după doar câteva minute petrecute în preajma lui toată neliniştea si emoţiile au dispărut lasând loc unui mare “calm” …

Lăsând la o parte diferenţele de opinii, “născute” din caracterul speculativ al românului, cu privire la starul hollywoodian şi filmarii peliculei sale in România (bugetul scăzut, condiţiile inumane şi sumele mici pentru figuraţie etc.) am rămas profund impresionat, acest eveniment “deschizându-mi (pentru a mia oară) ochii” şi făcându-mă să cred în continuare în “verticalitatea” entităţii umane.

Primele de Crăciun în sistemul bancar

2010-12-11T10:56:00.000+02:00

Suntem în plin weekend ceea ce înseamnă relaxare şi deconectare de la toate problemele create de job, şcoală sau alte lucruri. Şi dacă tot ne apropiem de sărbătoriile de iarnă haideţi să ne întoarcem faţa către ele şi să ne gândim la ... prima de Crăciun! Bonusul mult aşteptat de angajatul român, bonusul care dă atâtea bătăi de cap angajatorului român.

Angajaţii din sistemul bancar sunt întrebaţi ce vor face cu banii din prima de Crăciun. Acest studiu se desfăşoară în mai multe ţări, şi este interesant de urmărit cum se cheltuie aceşti bani în diferite colţuri ale Europei.

Elveţianul: Cu banii din prima de Crăciun îmi cumpăr o barcă.
Reporterul: Şi cu restul?
Elveţianul: Cu restul îmi renovez faţada la casă.

Englezul: Din banii de primă îmi cumpăr o maşină sport.
Reporterul: Şi cu restul?
Englezul: Cu restul mă duc în excursie în Africa.

Sursa foto: http://t0.gstatic.com

Românul: Din banii din primă îmi cumpăr un polover.
Reporterul: Şi cu restul???
Românul: Restul îmi dă mama şi tata...

Sper că v-am descreţit frunţile!

Iubirea şi femeile, lucruri preţioase, dar greu de înţeles

2010-12-10T17:16:00.000+02:00

sursa foto: http://images2.layoutsparks.com

Întotdeauna am fost de acord cu sintagma conform căreia în spatele unui bărbat de succes se află o femeie extraodrinară, fără care nu s-ar fi putut ajunge la acel succes. După părerea mea, femeia este cea care ne dă culoare în viaţă, ne înţelege şi ne face toate mofturile. Femeia este pusă să joace mai multe roluri în acelaşi timp, şi o face cu brio. Este o mamă excelentă, o soţie formidabilă, o gospodină ordonată şi o femeie de carieră de invidiat (lista mai poate continua). Nu vreau să fac un articol de preamărire a femeii, acesta este adevărul şi nimic mai mult.

Unde vreau să ajung?

Cât de extraordinară poate fi o femeie, pe atât de greu de înţeles poate fii câteodată, şi mă refer aici la iubire. Iubirea faţă de femei:

Dacă o suni prea des o stresezi, dacă nu o suni se întreabă ce faci de nu dai semn, şi devine geloasă.
Dacă ieşi cu prietenii se supără cu nu petreceţi destul timp împreună, dacă stai cu ea o sufoci.
Dacă îi spui că o iubeşti, prea des, nu mai are farmec. Dacă nu îi spui crede că nu ţi la ea.
Dacă o mângâi, şi eşti tandru o iriţi. Dacă nu faci asta, eşti prea rece!
Când ea e nervoasă tu eşti calm, şi viceversa.
Dacă ridici tonul când eşti supărat se enervează, dacă eşti prea moale spune că nu ai atitudine.

Oricum ar fi să luăm lucrurile, e greu să te pui în pielea unei femei, dar mai greu în pielea unui bărbat aflat lângă o femeie. Femeia e preţioasă, la fel şi iubirea, sunt greu de împăcat şi greu de dobândit. Iar când le ai, ţine bine de ele, s-ar putea să nu te mai întâlneşti cu ocazia asta. Încearcă să înţelegi femeia aşa cum este, pentru că şi ea face la fel!

Secretul succesului

2010-12-07T23:42:00.002+02:00

Nu trebuie să faci şcoală în domeniu, trebuie să fii născut pentru aşa ceva. Sunt oameni care au talentul de a scrie, de a-şi exprima gândurile într-un text remarcabil, aşa cum e şi textul de mai jos conceput de bunul meu prieten Liviu Obîrşan. Bravo Liviu!

Cine n-ar vrea să-l cunoasca ?! Să-l simtă pe propria piele ?!

Ei bine, în aceste vremuri, nu mai este un “secret”. Din contră, se vad “indicii” peste tot, oricând şi în orice domeniu de activitate. Au fost vremuri când era controlat, ţinut după perdea, fiind ca o himeră, o oază în deşert, elixirul din pocalul Zeilor, vremuri în care virtuţile erau preţuite şi se putea trăii de pe urma lor, “succesul” nereprezentând un factor vital.

Astăzi, cine nu are şansa să guste din cupa succesului moare prematur. Devine doar o marionetă în mâna unor papuşari, pe o scenă râncedă şi ponosită. Virtuţile nu reprezintă altceva decât un “nod în papură”, purtătorul lor devenind “persona non grata”, o tumoare ce necesită extirpare lăsând loc manipularii, doctrinelor şi “jocurilor” celor fără caracter (a se vedea guvernanţii, europarlamentarii, guvernele invizibile ale marilor masonerii mondiale).

“Succesul” poate fi materializat foarte simplu, prin paradoxalul “cerc”. Banal, simplu ca formă dar totodată complex prin ceea ce reprezinta, “cercul” este intruchiparea ideală, forma perfecta a ceea ce se cheama “secretul succesului".

Legenda:

P.C.R. – Pile Cunostinte si Relatii

Sistemul este concentric, “succesul” rezumandu-se la aderarea, patrunderea intr-unul din cercurile de la baza si de acolo urmarea drumului catre “varf” repetand aceleasi tactici si manevre de aderare si patrundere.

Principiul este unul de natura primara, instinctiva, “viata” in sine (formarea si perpetuarea ei) avand la baza strapungerea unui cerc !

“It’s not about the money. It’s about the game ! The game between people !”

“If you’re not inside, then you’re outside ! So … you need to decide … “

“Bulls make money … bears make money … The pigs !!! They get slaughtered !!!”

Gordon Gekko - Wall Street (Money never sleeps)

Peste tot intalnim “mesaje” de genul celor prezentate mai sus, mesaje ce evidentiaza calea catre “succes”, drumul catre cele doua tabere eterne: pierzatori si invingatori.

Mai mult, intalnim afirmatii de genul:

“Un om are nevoie de doua lucruri in viata, un mentor si un protejat !”

Afirmatii ce nu fac altceva decat sa “deschida ochii” celor care vor sa “le citeasca” cu adevarat. Asa se explica si faptul ca un cioban hot si un copil retardat ne reprezinta in Parlamentul Europei, iar cei in masura s-o faca sunt inlaturati pe criterii derizorii.

Liceenii si studentii intervievati afirma ca lasa la o parte meseriile, in ceea ce priveste alegerea carierei, axandu-se pe limbi straine, stiinte economice, politice si sociale, relatii umane etc., aceste domenii usurandu-le drumul si facand totodata accesibil mult ravnitul succes.

In concluzie, intr-o lume in continua transformare, adevaratele sisteme de referinta se pierd, se destrama … zdrobite de impactul dur al societatii !

Secretul este infiltrarea in tabara invingatorilor si odata ajunsi acolo popularea cercurilor cu cei cunoscuti, dar atentie ! Respectati raportul manipulatori-manipulati, altfel atentati la integritatea Ordinii Mondiale.

Succes in marea goana !

A trecut un an, au mai rămas 4. Trăiţi bine?

2010-12-06T21:22:00.001+02:00

Azi se împlineşte un an de la alegerile prezidenţiale din 2009. Un an plin de minciuni, tăieri salariale, ipocrizie şi incompetenţă. Un an în care portocaliul a devenit sinonim cu negrul-sinistru.

Sursa foto: www.zoonpolitikon.ro

Acum fix 12 luni sărbătoream schimbarea, credeam în Guvernul condus de Klaus Johannis, credeam în alianţa Geoană-Antonescu şi eram ferm convins că executivul va fi alcătuit din tehnocraţi care ne vor (re)aduce normalitatea. Credeam că vom fi conduşi de un neamţ şi vom fii şi noi mai nemţi.
Da, aşa e ... acum fix un an zâmbeam şi ne bucuram, că în sfârşit barca se scufundă. Dar ce nu am ştiut noi, că la acele ore târzii, "marinarii" fabricau voturi. Ne-am culcat cu Geoană preşedinte iar dimineaţa ... Un fleac, ne-au ciuruit! Pentru soarta mea şi a voastră a hotărât diaspora. Au hotărât românii plecaţi din ţară după traiul mai bun. Adică cei mai nemulţumiţi dintre noi, de puterea portocalie, au reconfirmat-o.
Au pupat mâna care i-a lovit, mi-e greu să cred, aşa să fi fost? Am constatat că vom avea parte de alţi 5 ani de "bine" ... "Să trăiţi bine". Mai trăiţi? vă întreb eu,la un an distanţă.
Dacă e să ne luăm în momentul de faţă după vorbe, cine cum a votat, constatăm că Geoană trebuia să câştige cu 80%. Halucinant! De ce? Chiar şi cei care l-au votat pe Băsescu le e ruşine că au făcut-o, le e ruşine să recunoască - pentru că trăim în ruşine şi în mizerie!

Ce-i face pe timişoreni fericiţi

2010-12-06T09:51:00.000+02:00

Împreună cu colegul şi prietenul meu Marius am realizat un filmuleţ-documentar despre fericire. Am încercat să aflăm ce îi face pe timişoreni fericiţi, de ce sunt fericiţi sau care a fost cel mai fericit moment din viaţa lor. De asemenea am căutat să aflăm care sunt aşteptările bănăţenilor pentru 2011.
Vreau să vă rog pe această cale, pe toţi cei ce îmi citiţi blogul să intraţi aici 220.ro şi să ne daţi "like" la video, deoarece materialul nostru a fost înscris într-un concurs. Mulţumesc!
De asemenea aştept comentariile voastre, ce vă face fericiţi, şi ce înseamnă fericirea pentru voi. Ce mă face pe mine fericit? Aflaţi în filmuleţul de mai jos:
Vezi mai multe din Video blog pe 220.ro

La mulţi ani, România!

2010-12-01T00:05:00.001+02:00

Deşi cu o seară înainte am adormit şi nu mi-am felicitat Andreea la miez de noapte, azi 1 decembrie îmi fac datoria de cetăţean al României şi încep oficial sărbătoarea de 1 decembrie.

La mulţi ani români, La mulţi ani România! Fie ca în următorul an să auzim mai puţin de criză şi Guvern dar mai mult de creşteri salariale şi economice!

Chiar şi aşa, în momente gen "1 Decembrie" sunt mândru că sunt român şi că m-am născut în Banat!

Interviu luat unui ... aurolac!

2010-11-30T19:42:00.000+02:00

În urmă cu o săptămână publicam un articol despre aurolaci, despre faptul că mă enervează la culme şi nu mai îi pot suporta. Totul a fost ca un bumerang, deoarece am primit ceea ce nu îmi doream. Nu am devenit eu un aurolac, multumesc lui Dumnezeu, ci am primit o temă la facultate, nu foarte interesantă din punctul meu de vedere. Sarcina suna în felul următor: "Mergeţi şi luaţi interviu unui cerşetor/aurolac în care să-l întrebaţi cât câştigă pe lună şi ce face cu banii".

Aşa că, în dimineaţa zilei de azi m-am înarmat cu multă răbdare şi "blândeţe" şi am plecat la vânătoare de aurolaci!

Locul stabilit: Complexul Studenţesc - Parcarea Ecologică (locul unde mă dirijează de fiecare dată, mă ajută să parchez sau mă anunţă de cum intru în parcare dacă am loc sau nu).

Zis şi făcut, la ora 10 am fost în Complex. Dar, stupoare! nici urmă de aurolac ... am dat vreo 3 ture pe Aleea Studenţilor şi nu am găsit urmă de aurolac sau cerşetor, până când nu mi-am zărit "cazul" într-un tomberon servindu-şi micul dejun. Respectuos merg şi îl aştept la ieşirea din "cantină". Mă observă la un moment dat şi se uită mirat şi cu ochii bulbucaţi la mine, probabil vroia să mă întrebe dacă vreau să servesc şi eu, noroc că mâncasem acasă. Îmi fac curaj şi îi vorbesc: "Poţi să vi puţin? vreau să îţi pun câteva întrebări ... îţi dau 2 lei!" când a auzit de bani, aurolacul meu a fost prompt, iar eu m-am ţinut de promisiune! I-am dat banii iar el mi-a întors spatele şi s-a întors la treaba sa. Vizibi iritat l-am chemat înapoi, dar el tot nu ştia ce vreau. L-am întrebat câţi bani câştigă la zi şi ce face cu ei. Iar răspunsul a fost dureros. Dureros pentru că nu înţelegeam ce zice, avea o deficienţă verbală foarte gravă şi un handicap vizibil. Astfel interviul creionat de mine devenea tot mai imposibil.

Îmi tot repetam în gând: "Care e probabilitatea să găseşti în Complex un singur aurolac şi ăla să nu vorbească în schimbul banilor?"

Cu greu am aflat de la el că strânge lunar 300 de lei de care îşi cumpără mâncare şi "aurolac". Merge săptămânal la un azil al oamenilor fără adăpost unde are parte de o baie bună, haine curate, mâncare şi ... se bărbiereşte. Aici "pocăiţii" îi învaţă să cânte şi se joacă cu ei, aceasta fiind una dintre singurele lui bucurii. De asemenea îmi spune că ai lui colegi aurolaci dorm la această oră în canale, deoarece afară-i frig.

Ce trebuie să vă mărturisesc este că în timpul "interviului" câteva sute de studenţi care treceau către facultate se holbau la mine cum vorbesc cu un aurolac, alţii râdeau iar cei mai mulţi poate se gândeau că mă interesează o meserie nouă...
Oricum probabilitatea e foarte mare ca un om care a fost Michael Jackson sau Becali să fi fost înainte şi ... aurolac! Dovada, mai jos:

Timişoara ruşinea ţării?

2010-11-28T21:37:00.001+02:00

Echipa de fotbal de pe malul Begăi a încheiat turul de campionat cu cifra 0 in dreptul înfrângerilor, reuşind astfel 17 etape de invincibilitate. Acest fapt nu mă face decât să fiu mândru de echipa cu care ţin, mândru de oraşul din care "vin", mândru de oraşul în care m-am născut! Bravo Poli!

Ce nu mi-a plăcut aseară la meciul disputat "în groapă" contra rivalei de moarte, Dinamo, a fost reacţia publicului dinamovist la adresa Timişoarei. Aceşti "fani" au scandat minute în şir "Timişoara ruşinea ţării", şi nu înţeleg de ce? enumăr câteva motive pentru care Timişoara ar putea fi "ruşinea" ţării, lăsându-i pe aceşti fani să-l aleagă:

Premierele Timişoarei

1718 – atestarea fabricii de bere, cea mai veche de pe teritoriul actual al Romaniei;
1728 – începutul canalizării Begăi, cel mai vechi canal navigabil de pe teritoriul actual al Romaniei;
1745 – construcţia Spitalului Municipal;
1760 – primul oraş al monarhiei cu străzile iluminate cu lămpi;
1771 – primului ziar care a apărut pe teritoriul actual al României şi totodată primul ziar german din sud-estul Europei: „Temeswarer Nachrichten”;
1823-1826 - Janos Bolyai, servind la garnizoana din Timişoara, lucra la elaborarea geometriei neeuclidiene
1854 – primul serviciu telegrafic într-un oraş al României de azi;
1855 – primul oraş al monarhiei habsburgice cu străzile iluminate cu gaz;
1881 – prima reţea de telefonie de pe teritoriul actual al României;
1884 – primul oraş din Europa continentală cu străzile iluminate electric, cu 731 de lămpi;
1886 – prima staţie de salvare din Ungaria şi România;
1889 - primul meci de fotbal european din Romania;
1895 – prima stradă asfaltată de pe teritoriul de azi al României;
1897 – primele proiecţii cinematografice pe teritoriul actual al ţării noastre;
1899 – primul tramvai electric într-un oraş din România de azi;
1953 – singurul oraş european cu trei teatre de stat în română, maghiară şi germană;
1989 - pornirea revoluţiei române contra regimului comunist.

sursa foto: http://www.vreaubileteavion.ro

Amintiri din Novi Sad

2010-11-25T21:48:00.000+02:00

Despre perioada petrecută la Novi Sad sunt multe de povestit, atât de multe încât aş putea face un serial. Deşi am stat doar 8 zile, m-am distrat cât în 80 şi am învăţat cât într-o sesiune.
Cele mai plictisitoare erau orele ţinute în limba sârbă care nu erau traduse, DELOC! Într-o zi când eram mai mult mort decât viu, mai mult adormit decât treaz sau mai mult cu capul pe geam decât atent la profesor mi-a venit în cap o idee care suna cam aşa:
"Ce ar fi să fac o traducere proprie la ce spune profu'? Din sârba ştiută doar de mine, în româna cunoscută de toată lumea, ar fii haios!" Mai jos puteţi vedea ce a ieşit:

Semnul specifica faptul că nu aveam voie să râdem între orele 8 şi 22!

Aurolacii din parcări, aurolacii din Complexul Studenţesc

2010-11-25T20:56:00.001+02:00

Despre aurolacii din complex sunt multe de spus şi multă lume vorbeşte despre ei. Subiectul a fost abordat în urmă cu două săptămâni de un coleg de-al meu (Vezi aici) dar vreau să vin şi eu cu câteva precizări.

În ultima săptămână nu a fost dată să nu parchez în complexul studenţesc, iar aceşti fii ai străzii să nu mă dirijeze sau să nu mă anunţe de la intrarea în parcare că am locul asigurat de ei! Chiar dacă e mai mult decât evident că mă pot descurca şi singur, aurolacii îmi pretind sume între 1 şi 5 lei în funcţie de calitatea locului găsit şi de munca prestată.
Ieri m-am putut abţine cu greu să nu pleznesc un asemenea specimen al canalelor, care devenise nervos şi recalcitrant din pricina faptului că nu îmi respect îndatoririle de cetăţean, respectiv acelea de a-l plăti pe distinsul aurolac pentru serviciul făcut.
După un schimb de replici acide cu multă carne şi sfinţi la mijloc nu am făcut altceva decât să sun la Poliţia Comunitară care în scurt timp a împânzit Complexul. Dintr-o dată aleea studenţilor s-a luminat, parcă şi ploaia s-a potolit, străzile nu mai erau gri, un gri apăsător şi sufocant, asemenea poeziilor bacoviene. Şi da! Aurolacii au dispărut, nu ştiu unde, dar important că au dispărut nota 10 pentru comunitari!

Azi, ploaia şi norii gri au poposit din nou deasupra Timişoarei. Aurolacii au revenit din neant. Şi-au adus cu ei şi pungile cu lunar, hainele naspălate şi unse, feţele întunecate şi privirile disperate pot fi văzute din nou în Complexul Studenţesc din Timişoara.
De ce organele în abilitate îşi fac treaba doar ca să complecteze un proces verbal, care înseamnă o nouă reuşită, şi defapt nu se înâmplă nimic? M-am săturat de ţara asta de la Băsescu până la Ostaficiuc!

Gabriel Szofran - Nu mai vrem Băsescu

2010-11-23T20:55:00.001+02:00

Trãim într-o ţarã...

2010-11-22T22:43:00.003+02:00

Trãim într-o ţarã în care Preşedintele ne învaţã la televizor cum se pune gheaţa în whiskey.

Trãim într-o ţarã în care Ministrul Turismului duce la sinistraţi biciclete şi pantofi cu toc.

Trãim într-o ţarã în care se inaugureazã anual (în cel mai fericit caz) 10 km de autostradã.

Trãim într-o ţarã în care studenţii primesc burse dar li se retrag din cauza fondurilor insuficiente.

Trãim într-o ţarã în care pensiile sunt diminuate (pensia fiind un drept dobândit de-a lungul vieţii).

Trãim într-o ţarã în care
bugetarii sunt restructuraţi, li se taie 25% din salariu iar senatorii îşi mãresc lefurile.

Trãim în România şi asta ne ocupã tot timpul!

Sursă foto: http://georgebalta.ro

"Fă-mi rost de fotografii. Eu fac rost de război!”

2010-11-19T19:04:00.003+02:00

Aceste cuvinte l-au făcut celebru pe William Hearst, primul mogul din istoria presei, un personaj cu o greutate extraordinară în presa secolului al XX – lea, un personaj controversat care avea capacitatea de a crea un subiect din neant, ba mai mult, să facă din nimic un subiect „senzaţional”.

Poate că vă întrebaţi de ce au cuvintele de mai sus o greutate atât de mare. Povestea pe scurt sună cam aşa:

Şi-a trimis fotograful în Cuba cu un scop: surprinderea atrocităţiilor spaniole din această ţară. Negăsind nimic, fotograful Frederick Remington i-a trimis următoare telegramă: „Linişte totală. Niciun fel de probleme. Nu va fi niciun război. Doresc să mă întorc”. Răspunsul lui Hearts a fost prompt: „Te rog, rămâi. Tu fă-mi rost de fotografii. Eu fac rost de război”. Remington şi-a ascultat şeful şi s-a conformat, iar pe urma articolului publicat a urmat războiul dintre americani şi spanioli.

       Acest mogul al presei scrise a avut capacitatea de a crea un război între S.U.A.şi Spania din dorinţa de a mări tirajul ziarului pe care îl patrona cu un scop ştiut dinainte: promovarea propriului viitor de om politic. Este persoana care a inventat junralismul de senzaţie.
       Cum procesul de "mogulizare"e în plină dezvoltare în ţara noastră, este interesant de urmărit care sunt jurnaliştii care scriu şi fac emisiuni la comandă, şi de ce puterea portocalie acceptă dialogul doar cu o singură televiziune, refuzându-le pe celelalte.
   Mă întorc la anul 2010 şi fac o paranteză de final. Ce răspunde studentul aflat în practică când redactorul îi cere subiect, iar el nu habar nu are încotro să apuce?
Răspunsul: Fă-mi rost de băutură. Eu fac rost de subiecte!

Cramele Recaş

2010-11-18T01:31:00.005+02:00

20 de km de Timişoara, în apropiere se zăresc rânduri de vie iar în câteva minute ajung la destinaţie. Câteva litere mari de fier apăsate de rugina anilor trecuţi mă întâmpină la „Cramele Recaş”. Culegători cutreieră dealul din lung în lat, asemenea furnicilor în jurul unui muşuroi. Putem spune că această cramă este un soi de muşuroi pentru cetăţenii – furnici din oraşul Recaş.

Încă din cele mai vechi timpuri, când pe aceaste meleaguri a copilărit Bachus calitatea şi vechimea au definit un vin apreciat chiar şi de cel mai inocent cunoscător.

Cel mai vechi document scris despre viile Recaşului este datat din 11 noiembrie 1447, atunci când majoritari erau germanii şi maghiarii iar românii erau minoritate. Oamenii îşi amintesc cu nostalgie vremurile trecute, povestite de bunici: „În trecut se zicea Timişoara de lângă Recaş, azi rolurile s-au inversat” mărturiseşte un localnic. Poate este o sintagmă puţin exagerată, dar un lucru e cert, „Cramele Recaş” au o istorie aparte, o pagină importantă în cartea de istorie a judeţului Timiş.

Puţină lume care trece pregul Cramelor de la Recaş, în ziua de azi, ştie că multe vinuri de aici sunt produse în alte ţări, ţări îndepărtate precum Portugalia, Africa de Sud şi chiar Chile. Acest lucru se întâmplă atunci când cererea este mai mare decât oferta, iar situaţiile de compromis pot fi uneori cheia succesului.

Astfel, numeroasele medalii obţinute la concursurile interne şi internaţionale au fost câştigate de „Cramele Recaş”, şi nu neapărat de vinurile de la Recaş. Chiar şi aşa istoria, cultura, tradiţia şi savoarea se regăsesc în fiecare vin, must sau boabă de strugure.

Începând cu anul 2002 „Cramele Recaş” s-au bucurat de numeroase investiţii atât în domeniul viticulturii cât şi în cel al turismului. Astfel aici în programul unei degustări puteţi vizita plantaţia de vie dar şi adâncul hrubelor vechi de peste 50 de ani.

Vinurile îmbuteliate de „Cramele Recaş” sub diverse nume se găsesc în peste 25 de ţări, din SUA până în Malaezia pe aproape întregul mapamond, calitatea lor fiind apreciată la nivel mondial. Poate cel mai mare merit îl are celebrul oenolog de origine australiană Hartley Smithers, adevăratul om din spatele ascensinii cramei, iar reţeta după care se ghidează vorbeşte de la sine despre profesionalismul lui „Fă vin pentru game de top şi, dacă nu iese chiar perfect, îl pui în game comerciale”. Hartley vinifică trei recolte pe an, pe continente diferite: Australia, Africa de Sud şi România. Nu face asta de unul singur, ci este ajutat de soţia sa la prepararea reţetelor.

Firma dispune de un complex de vinificaţie, dotat cu utilaje de ultimă generaţie şi cu un spaţiu de depozitat de circa 7 milioane litri vin – producţia normală după recoltă. Principalele vânzări se fac la export, România fiind al 9-lea producător de vin din lume. „Cramele Recaş” pun serios umărul la ocuparea acestui loc onorabil. Un alt lucru e cert, toată lumea de aici îşi doreşte (re)câştigarea pieţei autohtone şi educarea consumatorului în arta degustatului de vin prin programul turistic disponibil aici.

„Anul acesta a fost puţin mai slab din punct de vedere al producţiei, dar chiar şi aşa nu ne putem plânge, rămânem unul dintre cei mai importanţi producători de vin din România” a declarat Banu Paul, inginer viticol la crama din Recaş.

Ca o recunoaştere a valorii vinurilor poduse de „Cramele Recaş”, în decursul anilor, aceste vinuri au obţinut peste 100 de medalii de aur şi argint, la diverse concursuri nationale si internationale.

De cele mai multe ori performanţa este produsul unei investiţii masive, iar acest lucru este valabil şi pentru podgoria timişeană. Cifra de afaceri pentru anul 2010 fiind de 13 milioane de euro iar investiţiile făcute în utilaje şi modernizări ating numai în acest an suma de 4 milioane de euro.

Dacă în alte locuri clientul este primul respectat, motto-ul cramei de la Recaş ne spune altceva – totul e făcut aici „Din respect pentru vin” iar rezultatul e un vin de calitate un vin „pour les connaisseurs”.

Întâlniri liceu

2010-11-17T02:05:00.002+02:00

- Unde să fie întâlnirea de 10 ani?
- La restaurantul Loyd, acolo sunt nişte chelneriţe mişto!

- Se organizează întâlnirea de 20 ani: Unde să mergem?
- La restaurantul Loyd, acolo se găteşte foarte bine si sunt porţiile mari!

- Unde să serbăm întâlnirea de 30 ani?
- La restaurantul Loyd, acolo se poate mănâncă dietetic şi au şi meniu vegetarian!

- Unde să fie întâlnirea de 40 ani?
- La restaurantul Loyd, acolo este şi rampă pentru cărucior cu rotile!

- Unde să serbăm întâlnirea de 50 ani?
- La restaurantul Loyd! Vai ce bine! Acolo n-am mai fost niciodata!

Exerciţiu simplu cu degetele ce elimină stresul

2010-11-16T12:10:00.000+02:00

Aveţi probleme şi simţiţi că nimic nu iese cum aţi dori?

Criza e tot mai adâncă şi nu vedeţi luminiţa de la capătul tunelului (dacă aceasta mai există)?

Nicio problemă! acum ai găsit soluţia pentru problemele tale.

Următorul exerciţiu cu degetele elimină stresul în proporţie de 100%, Garantat!

10 minute în fiecare zi.

Nu mai trebuie să faci sport sau să mergi la masaj. Acest simplu exerciţiu elimină stresul.

sursă foto: pickthebrain.com

Guvernul francez şi-a dat demisia ... Emile, ne mişcăm şi noi mai cu talent?

2010-11-14T23:08:00.000+02:00

Sâmbătă seara, Guvernul Franţei şi-a depus demisia în faţa preşedintelui Nicholas Sarkozy, care şi-a asumat ulterior postul de premier interimar până când la Paris se va instala un nou Guvern.

Dacă la ei se poate, la noi de ce nu?
Francezii au făcut-o, şi-au dat seama că sunt incompetenţi şi au rupt pisica în două. La noi de ce nu se poate întâmpla acelaşi lucru? Nu mă refer la preluarea funcţiei de prim ministru de către preşedinte, pentru că acest lucru s-a întâmplat de mult timp. Mă refer la remanierea Guvernului Boc, la prealuarea puterii de către tehnocraţi apolitici care să ne scoată din criză, re
cesiune, tăieri şi toţi termenii ăştia care au devenit un fel de sinonim a prostiei sau a neputinţei.

Motivul: legea pensiilor!
Asemănarea e tot mai izbitoare, deoarece motivul pentru care Guvernul francez şi-a dat demisia este adoptarea Legii Pensiilor care prevedea mărirea vârstei de pensionare de la 60 la 62 de ani. Încă un motiv pentru Guvernul român să-l ia drept exemplu pe cel francez, mai ales că noi avem parte de o
mulţime de legi controversate adoptate, poate asta aduce ca bonus şi o demisie neaşteptată a lui Traian Băsescu.

sursa foto: www.mediaserver.adevarul.es

Eu - prezent şi viitor

2010-11-12T22:12:00.000+02:00

În primul rând am intrat la buget în anul II, ştiu că mă laud ca un împuţit ordinar dar nu mă pot abţine.
Am planuri multe şi mari pentru viitorul apropiat, sper să iasă totul cum am plănuit, şi veţi vedea rezultatele foarte curând ... online!
Azi ( 12 noiembrie) am înregistrat prima piesă, la un studio profesionist, sper ca săptămâna viitoare să filmez videoclipul şi să mă vedeţi în timp ce mă auziţi şi viceversa. Despre ce e vorba în piesă şi videoclip, surpriză.
După dieta daneză slăbesc în continuare, am trecut sub 80 de kg şi nu am de gând să mă las până la 75.
Sentimental ... nu am cuvinte, merge ca pe roate!

Una peste alta, îmi merge bine, şi oficial şi neoficial, sper să o ţin tot aşa.

Vom cânta colinde de Paşte

2010-11-12T15:41:00.002+02:00

Ieri în capitală se înregistrau 26 de grade, pe litoral erau oameni care făceau baie în mare, apa atingând vloarea termică de 18 grade, un adevărat record pentru luna noiembrie. Nici populaţia din vestul ţării nu a scăpat de răsfăţul razalor de soare, la Timişoara termometrele indicând 22 de grade celsius.

Aşa se explică de ce ieri, am plecat la facultate în tricou, iar seara la orele 19 când am ieşit de la cursuri am înţepenit, deoarece afară se răcise bine, majoritatea trecătorilor având geacă şi fular.

Totuşi, e anormal să avem temperaturi de sfârşitul lunii august în luna noiembrie. În loc de primii fulgi de nea afară să fie aproape 30 de grade. Poate că de "Moş Nicolae" nu ne vom da cu sania ci ne vom răsfăţa cu skijet-ul. Sau poate vom avea un Crăciun ca în Australia:

Sau poate adevărata iarnă va veni de Paşte şi în loc să coicnim ouă vom cânta colinde iepuraşului. Oricum nu mă plâng, atâta timp cât iarna întârzie, întârzie şi factura "grasă" la întreţinere.

Sursa foto: mumbaikar.com

Gabriela Adameşteanu - lansare în Timişoara

2010-11-12T09:48:00.001+02:00

Romanul „Provizorat” a fost lansat la librăria Cartea de Nisip.

Gabriela Adameşteanu descriind acţiunea din roman.

Cel mai recent roman al scriitoarei Gabriela Adameşteanu s-a bucurat de o lansare excelentă, într-o librărie umplută până la refuz.

Gabriela Adameşteanu şi-a lansat ultimul roman „Provizorat” la librăria Cartea de Nisip din Timişoara. Locaţia, nu una foarte încăpătoare, a fost umplută cu mult peste capacitatea ei normală de către studenţi, critici literari dar şi admiratori ai scriitoarei.

Alături de Gabriela Adameşteanu au mai luat cuvânul criticii literari Cornel Ungureanu, Smaranda Vulturşi Elena Craşovan, lansarea fiind moderată de Radu Pavel Gheo. Interesul a fost foarte mare pentru acest eveniment, zeci de persoane stând în picioare mai bine de o oră pentru a afla detalii şi lucruri noi despre noua creaţie a scriitoarei.

Considerată de unul dintre criticii prezenţi la eveniment drept unul dintre cei mai mari scriitori pe care îi avem după 1950, Gabriela Adameşteanu a descris în roman viaţa cotidiană din vremea comunismului şi mai ales momentele grele prin care treceau oamenii în acele vremuri, reliefate prin povestea de dragoste din roman. Privită ca o carte eveniment, „Provizorat” poate fi considerat unul dintre romanele deceniului în opinia criticului literar Cornel Ungureanu, care a mai precizat faptul că autoarea romanului e un scriitor profesionist şi abia după aceea un mare scriitor.

„Provizorat” a apărut în colecţia „Fiction LTD” a editurii Polirom, şi se anunţă a fi unul dintre cele mai bune romane ale anului, dacă nu cel mai bun.

La sfârşitul lansării a avut loc o sesiune de autografe, iar admiratorii Gabrielei Adameşteanu au putut schimba câteva vorbe cu scriitoarea favorită.

Gabriela Adameşteanu a mai publicat romanele „Drumul egal al fiecărei zile” (1975) şi „Dimineaţă pierdută” (1984), precum şi povestirile „Dăruieşte-ţi o zi de vacanţă” (1979) şi „Vară-primăvară” (1989). De asemenea, a scris şi două cărţi de publicistică – „Obsesia politicii” (1995) şi „Cele două Românii” (2000).

„Consider că stilul meu se aseamănă cu stilul lui Camil Petrescu sau George Călinescu” Gabriela Adameşteanu.

Noul bar de la UVT m-a dezamăgit

2010-11-10T23:15:00.003+02:00

După ce am aşteptat mai bine de 5 luni redeschiderea noului bar de la subsolul UVT, ieri am păşit pentru prima dată peste pragul acestuia. Prima impresie a fost destul de bună, un aer curat şi modern, 3 plasme pe pereţi şi finisaje extraordinare. Însă a trebuit să stau aproximativ 10 minute şi să fiu profund dezamăgit.

Am constatat că mesele şi scaunele sunt mult mai puţine ca în trecut, şi nu înţeleg care e motivul sau politica firmei (dacă există vreuna).

Şi îmi pun câteva întrebări:

De ce să pui mai puţine scaune şi mese din moment ce în trecut era un număr dublu faţă de cel de acum? având în vedere faptul că nici atunci studenţii nu aveau loc să stea jos să-şi mănânce masa liniştiţi sau să-şi bea cafeaua de dimineaţă.
Care e motivul pentru care jumătate din spaţiu este gol? se vor face în viitor cursuri de dansuri în paralel cu bufetul de la subsolul UVT? adică dacă aleg să îmi cumpăr o gustare de aici cineva va veni şi mă va învăţa să dansez un vals sau un tango în spaţiul "special alocat?"
De ce la o masă lungă de aproximativ 10 metri sunt doar 6 scaune? este o masă special destinată obezilor, gurmanzilor sau nu au fost suficiente fonduri pentru achiziţionarea mai multor scaune?

Mulţumesc că existaţi

2010-11-09T22:29:00.001+02:00

Ieri, de Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril am primit zeci de telefoane şi zeci de mesaje pe Facebook prin care mi se spunea "La mulţi ani". M-au căutat şi persoane la care nu mă aşteptam, dar şi cei mai buni prieteni ai mei. Viaţa fără prieteni nu aş mai putea să o văd, aş fii singur în deşert, aş fii Michael fără pălărie.

Vă mulţumesc tuturor, vă mulţumesc că existaţi, vă mulţumesc că îmi daţi voie să exist alături de voi ca prieten.

Vreau să merg la Fututa

2010-11-08T21:51:00.004+02:00

Pe zi ce trece realizez cât de porno şi haioasă poate fi limba română. Ştiaţi că există localităţi în ţară care au nume haioase? nume gen: Fututa, Băicoi, Spermezeu sau Pârţeştii de Sus şi de Jos ... pe baza acestor nume voi încerca să scriu un text, haios şi interesant.

Am plecat la Fututa dar prima dată am treabă la Căcăcioasa, de unde iau un văr care stă în Miroşi. Ieri m-a sunat un prieten din Sculeni să-mi spună că i-a venit un colet din Spermezeu. Tot el mi-a spus că la Curva varza e tare ieftină iar la Fierbinţi trebuie să Udaţi Mânzu. O să Miroşi dacă mănânci Căpăţâna Porcului, mai tare decât Pârţeştii de Sus şi de Jos. În Buda oamenii sunt veniţi din Teţcoiu, Băicoi şi o parte din
Milcoiu.

Dacă nu credeţi că localităţile scrise mai sus (îngroşat) există, daţi un search pe Google, şi căutaţi şi Pula ... staţiunea croată Pula.

Nenea, farul tău mă orbeşte!

2010-11-08T00:37:00.000+02:00

Urăsc serile când mă întorc acasă de la facultă şi până la Recaş dau de tot dobitocu' pe şosea. De ce îi fac dobitoci pe aceşti maeştrii ai condusului, aceşti "Fernando de la Caransebeş" ai şoselelor? pentru că îmi bagă faza lungă în ochi la fel de urât cum îşi băga Nicoliţă mingea în propria poartă pe Bernabeu (ungure nu-i cu intenţie). Un alt lucru nasol cu care mă confrunt zi de zi este acela că "aşii" vin jumătate pe banda mea, pe viitor soluţia fiind să vin acasă pe mirişte ... parcă văd traseul Giarmăta Vii - Ianova - Herneacova - Recaş (existând şi o variantă de urgenţă Bucovăţ - Bazoş).

Un al lucru pe cât de comic pe atât de tragic sunt camioanele, care sunt un fel de sorcovă pe roţi, brad de Crăciun ambulant sau Caravana beculeţelor obositoare. Aceste camioane au 1425 de becuri pe ele plus o cruce mare şi colorată pe mijlocul parbrizului, iar pe timpul zilei se pot distinge şi multitudinea de ursuleţi de pluş din cabină, un număr cu un nume ( ceva de genu: DORU, ION, VASILE etc.)şi bineînţeles prosopul de pe scaunul din dreapta şoferului pe care e imprimată o curvă blondă şi
obosită de cea mai joasă speţă.

Nu mai vreau să pomenesc de căruţele nesemnalizate şi interminabile, de câinii vagabonzi de pe mijlocul şos
elei sau de câte un începător (mai rar, recunosc) care merge cu 50 km/h în afara localitaţiilor şi cu 80km/h în localitate.

Ce pot spune, asta-i România, asta avem, cu asta (mai) defilăm, cu asta (trebuie să) ne mândrim!