Emisiune - Horia Colibășanu

Emisiune Craciun 2011

M-am săturat să curăț trotuarul de zăpadă!

      Ninge dimineața, ninge la prânz, ninge și seara. Peste tot unde te uiți vezi numai zăpadă, străzile sunt pline de copii fericiți care profită de prima zăpadă din acest an, iar drumarii nu mai răzbesc să curețe șoseaua. După câțiva ani, timp în care zâpada a lipsit din „meniul” de Crăciun, în sfârșit avem o pătură albă care se ne acopere strada și casele!

      Din păcate tot ce am scris nu s-a întâmplat, nu a nins toată ziua, copiii nu au făcut oameni de zăpadă și nici eu nu am făcut febră musculară la mâini curățând zăpada de pe trotuar. Toate acestea s-ar fi întâmplat dacă meteorologii  nimereau și ei prognoza corectă și nu ne prosteau și de data asta. Dar stați liniștiți, prognoza din această seară îmi dă puterea să cred că vom avea zăpadă de revelion, cel puțin asta spune I.N.M.H. –ul.  

      Rămâne de văzut dacă stratul de zăpadă va avea aceeași grosime ca cel de acum două zile...

Colindatorii din Recas - Craciun 2011

Acum un an vă doream tot ce e mai bun într-o urare cît se poate de originală. Acum, nu mai am aceeși inspirație, ce-i drept am îmbătrânit și eu, dar vă arăt dovada că am primit colinda!

Sărbători fericite alături de cei dragi!

Brad fără glob și intersecție fără polițist nu găsești în Timișoara

Febra sărbătorilor de iarnă începe să se simtă tot mai tare în toată Timișoara. Oamenii se calcă în picioare pe stradă, toți fug dintr-o parte în alta debusolați ca un șofer începător aflat în țară străină fără GPS. Traficul la orele de vârf e insuportabil, mașinile stau bară la bară dintr-un capăt în altul al orașului. Numai ieri am reușit performanța să fac de la UVT (Universitatea de Vest) până la ieșirea de pe Calea Lugojului vreo 45 de minute și de aici până la Recaș numai un sfert de oră.

Cel mai trist lucru pentru un șofer, nu știu dacă doar în Timișoara se aplică regula asta, e atunci când intersecțiile sunt dirijate de către polițiști. De fiecare dată am impresia că traficul e îngreunat atunci când fiecare colț de stradă e „împodobit” cu un nevinovat ce poartă chipiu și geacă fosforeșcentă. Parcă acești oameni, oameni ai legii, au talentul să îngreuneze situația ori de câte ori au ocazia. Dau aiurea din mâini, suflă disperați în fluierișcă, enervează șoferii, opresc până și pietonii la trecere – toată lumea e disperată. Mai trist e că atunci când crezi că ai scăpat te întâlnești la intersecția următoare cu colegul de serviciu, al polițistului, evident că nu al tău. Și tot așa mergi din intersecție în intersecție, mai dai de un sens giratoriu, o altă intersecție până înnebunești.

Abia aștept să treacă această perioadă, care trebuie să recunosc că are și părțile ei frumoase, să începem un nou an în care am să pot să mă plimb liniștit cu mașina prin oraș și cu căruciorul prin supermaket. 

Cam așa stă treaba cu țigara electronică

De vreo câteva luni piețele, bazarele, colțurile de stradă, toaletele publice și stațiile de tramvai au fost luate cu asalt de către vânzători mai mult sau mai puțin autorizați care comercializează țigări electronice. Acestea pot fi cumpărate cu o sumă nu prea mare și mai exact 40 de lei. Dacă alegeți să cumpărați o țigară electronică dintr-un magazin de specialitate prețul acesteia sare imediat la suma de 200 de lei.

Oricum ar fi, ieftină sau scumpă, nimeni nu a demonstrat că țigara electronică te-ar putea ajuta să te lași de fumat. Niciunde în lume nu s-a făcut un studiu serios în acest sens, așa că persoanele care acceptă să achiziționeze acest produs o fac pe propria răspundere deoarece nu se cunosc efectele pe termen lung.

Cert e că pari mai „cool” atunci când scoți o astfel de jucărie din buzunar, mai ales dacă te afli la un film, într-o cofetărie sau într-un spațiu interzis fumătorilor. Dar aici nu intervine chestia aia numită „bun-simț”? Dacă ai voie să tragi din țigara electronică oriunde, cum ar fi să mergi la slujba de Crăciun și în timp ce îl asculți pe preot să îți umpli plămânii cu abur de plastic spălăcit și confecționat pe mai știu eu ce șalupă chinezească înmatriculată în Taiwan?

Părerea mea e ca fumătorii care au simțit fumul în plămâni până acum datorită tutunului să facă același lucru în continuare pentru că nici femeia nu poate fi comparată cu o păpușă gonflabilă, bărbatul cu vibratorul, țuica cu whiskey-ul sau România cu Germania.

P.S. Și tati și-a cumpărat o țigară electronică care a funcționat aproximativ o săptămână după care s-a încăpățânat și nu a mai scos niciun fum. (țigara, nu tati)

Răspuns la articolul scris de Iulian Leonard

În urmă cu aproximativ două săptămâni am avut plăcerea ca în cadrul seminarului de G.P.S. (Genurile presei scrise) să îl ascultăm pe Iulian Leonard de la „Arad Culture”. L-am ascultat cu atenție și cu interes, în mare parte am fost de acord cu ceea ce spunea el, multe dintre lucrurile povestite le știam, iar momentele în care am fost în dezacord cu ce spunea el au fost prea puține.

            La aproximativ două săptămâni după acest seminar sunt uluit să citesc că Iulian Leonard ne consideră pe cei prezenți la seminar, printre altele: niște rechini, persoane care nu sunt dispuse să se profesionalizeze, oameni fără părere, iar unele dintre fete și le imaginează mai degrabă la Fashion TV, purtând ceva sumar și dantelat. Articolul poate fi citit în totalitate aici.

            Am și eu un mic răspuns pe care doresc să-l adresez lui Iulian Leonard:

Acest articol l-ai scris ca să faci trafic? Pentru că alt răspuns nu am, ştiai că vom afla de postarea ta. Atât ai înţeles din întâlnirea cu noi, studenţii? Sunt de acord că mulţi au fost plictisiţi şi neinteresaţi când ţi-au văzut faţa. Stai liniştit! Nu e ceva persoanal, putea să vină Băsescu la curs, reacţia era asemănătoare.

Mi se pare o lipsă totală de politeţe, mai ales din partea unui om care se ocupă de „cultură”, să ne ataci şi să ne bagi pe toţi într-o oală. Cu ce drept? Cine eşti tu până la urmă? O persoană plictisitoare care a trecut dintr-un subiect într-altul şi nu mai termina să se laude cât de multe face? Cel puţin impresia asta ne-ai lăsat-o. Ne-ai arătat ce ai în ghiozdan … Foarte tare! Aceleaşi lucruri le purtam şi eu cu mine în clasa a X-a şi sunt conştient că nu îmi pot lipsi mai ales acum, în meseria de jurnalist.

Personal nu mă consider o persoană care să scrie cronici culturale sau subiecte de acest gen, dar îți garantez că găsesc la orice oră cel puțin 25 de studenți la noi în an sau mai bine spus „în șleahta de sictiriți și nepăsători”, care sunt capabili să scrie cel puțin la fel de bine ca tine.

Ai concluzionat că viitorul jurnalismului e nul, după care ai spus că ai băut un vin bun înainte. Poate trebuia să începi cu vinul și te înțelegeam mult mai bine, și eu fac urât la câte o beție. După spusele tale mutrele noastre sunt acre și ne îmbrăcăm prost. Nu stau să-mi analizez colegii, pentru că nu am acest drept, cât despre mine – poate sunt așa, cu mutra acră și îmbrăcat prost ... dar tu ... tu ești simpatic și îmbrăcat cât se poate de potrivit, vesta ta a făcut ravagii printre colegele mele. Și eu pot fi rău, atunci când am motiv.

Deocamdată mă opresc aici, baftă pe viitor în tot ce faci, dar fă cu cap!