Twinkle, twinkle … little “Star”

Aşa cum ne-a obişnuit, bunul meu prieten Liviu Obîrşan, ne oferă un text şi implicit o relatare de invidiat pe urma întânirii cu Niclas Cage. Bravo Liviu, încă o dată, şi ... vorba ta, "Keep up the good work!", merită.

Sibiu, noiembrie 2010. O zi minunată, într-o “altă Românie”. Da ! fosta Capitală Culturală Europeană în 2007, poate fi considerată o altă Românie, un loc de refugiu în artă şi viaţă, un loc în care reînveţi să trăieşti, să te bucuri şi să apreciezi adevăratele valori.

Păşeam relaxat, alături de frumoasa mea soţie, pe străduţele centrului istoric ţintind Piaţa Mare unde Caravana Castel Film Studios stârnea mare zarvă printre trecători. Nicolas Cage filma, în acel week-end, pentru “Ghost Rider 2” iar mulţimea era nerăbdătoare să fie “face to face(off)” cu unul dintre cei mai bine plătiţi actori de la Hollywood (20 mil $/film) în perioada de glorie, premergătoare marii cretinităţi … pardon !!! … crizei mondiale.

Considerat de către mulţi decăzut (onorariu doar 7 mil $ pentru ”Ghost Rider 2” şi datorii de 35 mil $ fiscului), Cage îşi păstrează piedestalul şi statutul câştigat de-a lungul timpului, rămânând pentru eternitate în rândul oamenilor care au făcut şi lăsat ceva în urma lor, nu doar umbră (şi o groapă)  Pământului. Mai mult, de remarcat şi apreciat faptul că a renunţat la numele de Coppola (tatăl său fiind August Coppola, fratele marelui regizor Francis Ford Coppola), “nepotismul” nestându-i în caracter. Fenomen total “invers” principiilor marilor vedete de carton de pe meleagurile noastre ! Cine ar fi ştiut de piţipoanca de Bamboo fără Botezatu, de bombele sexy (devenite peste noapte vedete Playboy şi TV) fără Mutu şi alti fotbalisti sau de plozii de bani gata fără renumele părintesc etc.

Fenomenul mult aşteptat s-a produs şi, în uralele mulţimii, călăreţul fantomatic s-a arătat zâmbind prietenos. Simplitatea şi naturaleţea arătate fanilor, demne de toată lauda, au reevidenţiat diferenţa de mentalitate (de ani lumină) dintre locuitorii plaiurilor mioritice şi cei din “lumea nouă”. Nicolas a răspuns întrebărilor, a dat autografe şi s-a lăsat fotografiat cu atâta relaxare încât după doar câteva minute petrecute în preajma lui toată neliniştea si emoţiile au dispărut lasând loc unui mare “calm” …

Lăsând la o parte diferenţele de opinii, “născute” din caracterul speculativ al românului, cu privire la starul hollywoodian şi filmarii peliculei sale in România (bugetul scăzut, condiţiile inumane şi sumele mici pentru figuraţie etc.) am rămas profund impresionat, acest eveniment “deschizându-mi (pentru a mia oară) ochii” şi făcându-mă să cred în continuare în “verticalitatea” entităţii umane.