Doliu în Timişoara. Doliu în toată ţara

Acum 21 de ani, în Timişoara sa trăgeau primele focuri de armă împotriva manifestanţilor care au luptat pentru libertatea noastră. Se scria istoria cu sângele timişorenilor, pentru binele nostru. Ei au luptat ca noi să ducem o viaţă mai bună, o viaţă necenzurată, o viaţă decentă.

Nu pot intra în detalii, să descriu cum era viaţa înainte de 1989, pentru că am trăit doar 6 luni sub regimul comunist, dar după spusele părinţilor şi ceea ce văd la televizor treaba era nasoală rău. Cine spune că era mai bine, ori e nebun, ori inconştient. Chiar dacă banii ne ajung la limită lună de lună, să nu uităm că înainte de 1989 nu erau facturi la net, telefon, rate sau cablu tv. Nu erau atâtea tentaţii la tot pasul, nu era Mall şi nu circulam atâta cu maşina. Hainele de fiţe nu existau iar rafturile goale ale magazinelor au fost înlocuite cu supermarketuri burduşite de marfă.
Eroii nu mor niciodată! Ei au luptat pentru toate astea, iar mulţi nu au apucat să guste din ele, dar am apucat să ne bucurăm noi. De aceea e bine să fim recunoscători faţă de cei care şi-au vărsat sângele ca tu să stai acum pe net şi să citeşti postarea mea, în loc să asculţi  2 ore de laudă a regimului comunist. Dacă nu era ziua de 17 decembrie 1989 nu exista nici postarea mea, de acum, 17 decembrie 2010.