20 de km de Timişoara, în apropiere se zăresc rânduri de vie iar în câteva minute ajung la destinaţie. Câteva litere mari de fier apăsate de rugina anilor trecuţi mă întâmpină la „Cramele Recaş”. Culegători cutreieră dealul din lung în lat, asemenea furnicilor în jurul unui muşuroi. Putem spune că această cramă este un soi de muşuroi pentru cetăţenii – furnici din oraşul Recaş.
Încă din cele mai vechi timpuri, când pe aceaste meleaguri a copilărit Bachus calitatea şi vechimea au definit un vin apreciat chiar şi de cel mai inocent cunoscător.
Cel mai vechi document scris despre viile Recaşului este datat din 11 noiembrie 1447, atunci când majoritari erau germanii şi maghiarii iar românii erau minoritate. Oamenii îşi amintesc cu nostalgie vremurile trecute, povestite de bunici: „În trecut se zicea Timişoara de lângă Recaş, azi rolurile s-au inversat” mărturiseşte un localnic. Poate este o sintagmă puţin exagerată, dar un lucru e cert, „Cramele Recaş” au o istorie aparte, o pagină importantă în cartea de istorie a judeţului Timiş.
Puţină lume care trece pregul Cramelor de la Recaş, în ziua de azi, ştie că multe vinuri de aici sunt produse în alte ţări, ţări îndepărtate precum Portugalia, Africa de Sud şi chiar Chile. Acest lucru se întâmplă atunci când cererea este mai mare decât oferta, iar situaţiile de compromis pot fi uneori cheia succesului.
Astfel, numeroasele medalii obţinute la concursurile interne şi internaţionale au fost câştigate de „Cramele Recaş”, şi nu neapărat de vinurile de la Recaş. Chiar şi aşa istoria, cultura, tradiţia şi savoarea se regăsesc în fiecare vin, must sau boabă de strugure.
Începând cu anul 2002 „Cramele Recaş” s-au bucurat de numeroase investiţii atât în domeniul viticulturii cât şi în cel al turismului. Astfel aici în programul unei degustări puteţi vizita plantaţia de vie dar şi adâncul hrubelor vechi de peste 50 de ani.
Vinurile îmbuteliate de „Cramele Recaş” sub diverse nume se găsesc în peste 25 de ţări, din SUA până în Malaezia pe aproape întregul mapamond, calitatea lor fiind apreciată la nivel mondial. Poate cel mai mare merit îl are celebrul oenolog de origine australiană Hartley Smithers, adevăratul om din spatele ascensinii cramei, iar reţeta după care se ghidează vorbeşte de la sine despre profesionalismul lui „Fă vin pentru game de top şi, dacă nu iese chiar perfect, îl pui în game comerciale”. Hartley vinifică trei recolte pe an, pe continente diferite: Australia, Africa de Sud şi România. Nu face asta de unul singur, ci este ajutat de soţia sa la prepararea reţetelor.
Firma dispune de un complex de vinificaţie, dotat cu utilaje de ultimă generaţie şi cu un spaţiu de depozitat de circa 7 milioane litri vin – producţia normală după recoltă. Principalele vânzări se fac la export, România fiind al 9-lea producător de vin din lume. „Cramele Recaş” pun serios umărul la ocuparea acestui loc onorabil. Un alt lucru e cert, toată lumea de aici îşi doreşte (re)câştigarea pieţei autohtone şi educarea consumatorului în arta degustatului de vin prin programul turistic disponibil aici.
„Anul acesta a fost puţin mai slab din punct de vedere al producţiei, dar chiar şi aşa nu ne putem plânge, rămânem unul dintre cei mai importanţi producători de vin din România” a declarat Banu Paul, inginer viticol la crama din Recaş.
Ca o recunoaştere a valorii vinurilor poduse de „Cramele Recaş”, în decursul anilor, aceste vinuri au obţinut peste 100 de medalii de aur şi argint, la diverse concursuri nationale si internationale.
De cele mai multe ori performanţa este produsul unei investiţii masive, iar acest lucru este valabil şi pentru podgoria timişeană. Cifra de afaceri pentru anul 2010 fiind de 13 milioane de euro iar investiţiile făcute în utilaje şi modernizări ating numai în acest an suma de 4 milioane de euro.
Dacă în alte locuri clientul este primul respectat, motto-ul cramei de la Recaş ne spune altceva – totul e făcut aici „Din respect pentru vin” iar rezultatul e un vin de calitate un vin „pour les connaisseurs”.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu