duminică, 10 februarie 2013

ACS sau ASU?


De curând am fost întrebat de un amic ce echipă timişoreană simpatizez mai mult, ASU sau ACS? I-am promis că am să-i dau un răspuns cât mai concludent în această privinţă. Înainte de toate vreau să precizez că ambele proiecte fotbalistice sunt de admirat. Cei de la ASU au decis să pornească de jos, pe un drum curat şi să lupte împotriva fotbalului modern. Susţin echipa în mod necondiţionat, iar atmosfera ca pe „Ştiinţa” nu vezi pe multe stadioane din prima ligă, bravo băieţi. ACS îmi place în primul rând pentru că joacă acolo unde este adevărata casă a echipei de fotbal Poli Timişoara, antrenor este Vali Velcea care a fost alături de echipă în momentele cele mai grele, atunci când mulţi au dat bir cu fugiţii, din acest punct de vedere jos pălăria pentru el.

luni, 28 ianuarie 2013

Revin pe blog! :)


A trecut aproximativ un an de la ultima mea postare, un an în care mi-a murit blogul, un an pe care l-am trăit la maxim. Încep această postare printr-o promisiune, cel puțin un articol săptămânal, pentru că știu că sunt acolo 2-3 persoane care m-au citit cu interes tot timpul.

Ce am făcut tot acest timp? Primul loc de muncă (TeleU), Examen de licență promovat cu 10, Admis la Master, Mașină noua:D, iubită nouă (a rămas aceeași, doar ne-am împăcat:D), multe nopți pierdute la filmat te miri pe unde. Un an plin, frumos și productiv (10 kg în plus :( ) – tot ce contează că sunt sănătos și alături de cei dragi ... și că tu ai avut răbdare să citești până aici. Mulțumesc!

duminică, 25 martie 2012

Cine are mai mult talent? La „Românii au talent”?

De aproximativ o lună fiecare seară de vineri începând cu orele 20.30 programul e clar pentru toți membrii familiei: „Românii au talent”! Bineînțeles că niciunul din noi nu și-a descoperit peste noapte un talent pe care să-l practice în fiecare vineri, plăcerea cea mai mare e să urmăresc „adevăratele talente” care pășesc pe scenă la început de week-end.
Și Doamne, cât talent au românii! Însă de câte ori v-ați întrebat cum ar arăta „Românii au talent” în fazele superioare cu cei care ne aduc zâmbetul pe buze și hohote de râs la preselecții? Cum ar arăta o ediție în care stângăciile și prostia ar fi promovate în fazele superioare? Cred că ar fi o misiune mult mai grea pentru Andi, Andra și Mihai – pentru că la prostie suntem un popor de neîntrecut în multe cazuri.
Însă să nu uităm că „Românii au talent” e o emisiune educativă, și așa ar trebui să rămână. Talentul are întâietate, iar cei care vin și se fac de râs trebuie catalogați la categoria „AȘA NU!”
Și totuși, care sunt adevăratele talente de la „Românii au talent”?

luni, 19 martie 2012

Câteva lucruri pe care nu le înţeleg la Facebook

                Chiar dacă acum doi ani eram de părere că nu îmi voi face niciodată cont de Facebook, câteva luni mai târziu fenomenul m-a prins şi pe mine. Din august 2010 sunt fericitul posesor al contului cu numele „Gabriel Szofran”. Nu regret alegerea făcută, dar sunt şi multe lucruri pe care nu le pot înţelege şi chiar mă enervează la culme de multe ori.

Check-in
            Aplicaţia asta mi se pare de multe ori o porcărie. Poţi să arăţi lumii întregi unde eşti (sau unde nu eşti şi de fapt ai vrea să fi). Zilele trecute dădeam un „check” din Bucureşti, mai precis de la Afi Cotroceni, unde savuram cafeaua de dimineaţă împreună cu bunul meu prieten Liviu Busuioc. În realitate eram pe un calorifer ruginit şi funcţional doar pe un sfert din holurile Universităţii de Vest din Timişoara.
            O altă problemă a acestei aplicaţii este atunci când pleci de acasă, nu rămâne nimeni în urma ta (mama, tata, amanta, pisica, purcelu’ etc.) şi eşti etichetat într-un anumit loc. Să fie „check-in” o mană cerească pentru hoţi?

Hai să fim prieteni!
            De câteva ori am avut cereri de prietenie de la persoane din oraşe îndepărtate, cu care nu aveam niciun prieten comun sau vreo activitate care să ne intersecteze interesele într-un fel sau altul.
„De unde covrigul meu ai apărut şi ce vrei de la viaţa mea?” – asta e întrebarea care mă frământă în acele momente.

marți, 6 martie 2012

Meniul unui student e făcut în funcție de an?



Azi, în timp ce înaintam în traficul din Timișoara cu viteza melcului turbat,  am realizat că meniul unui student e foarte diferit de la un an la altul. Nu e vorba de anul calendaristic, ci de cel universitar, și sunt curios dacă și voi ați pățit același lucru.

  • În anul I era o plăcere să merg în Complex și să devorez o Șaorma de la Falafel. După „ospăț” dădeam juma’ de litru de cola pe gât și trăgeam concluzia: „Ce frumoasă e viața de student”.

  • Anul II a adus noi provocări. Am devenit mai „stilat”, am ales locații precum Pret, Roy sau o pizza de la Napoleon. Priveam cu desconsiderare zilele în care „semnarea condicii” de la șaormerie era o activitate obișnuită. Mâncam sănătos, seara alegeam salate și mâncăruri ușoare și țineam la siluetă.

  • Anul III. Dumnezău cu mila! Sunt zile când nu mănânc nimic, iar când o fac, pașii mi se îndreaptă negreșit la Cantina Studenților. Ce 3F, Mall sau KFC?!? Recesiune, criză, economie! Aici mâncarea e ieftină, bună și porția acceptabilă. Restul banilor trebuie economisiți pentru serile de joi, sâmbătă sau marți, atunci când în Complex nici puricii nu dorm!


P.S. Nu mi-a trecut prin cap ce conține meniul pentru studenții de la Poli din anul 4 sau 5.

duminică, 4 martie 2012

Cum e "Doi bărbați și jumătate” fără Charlie Sheen?

      Prima dată când am avut ocazia să vizionez un episod din serialul „Doi bărbați și jumătate” a fost în urmă cu vreo cinci ani, în orice caz în perioada liceului. De atunci am rămas fidel serialului și ori de câte ori am avut ocazia să urmăresc un nou episod am lăsat toate treburile la o parte pentru o porție bună de râs.


      Din păcate episoadele din acest sezon nu mi-au mai adus atât de mult zâmbetul pe buze, și ca să fiu sincer, după ce am vizionat primul episod cu Ashton Kutcher în rol principal am intrat pe 990.ro și m-am uitat la ultimele trei episoade în care Charlie Harper aducea bunăciuni prin casă și dădea petreceri îmbibate cu droguri și alcool. Nu de alta, dar trebuia să-mi revin din tristețe.

      Un alt lucru de neînțeles în serial e imaginea lui Jake Harper, veșnicul înfometat. Bine bine, dar băiatuăsta e mai gata anorexic, slab ca un ogar, dar el mănâncă încontinuu. Care e logica? În primele sezoane era mic, gras și simpatic, și chiar îi venea bine imaginea copilului pasionat de pizza și cartofi prăjiți. Acum e ... știți vorba aia „Înalt ca bradu’ …”, însă cel puțin e comic, la fel ca tatăl său din serial, Alan, de care nu mă pot plictisi.

      Dar revenind la oile noastre, „Walden Schmidt” e pre soft pentru acest rol, prea cuminte și prea copil, mai ales după ce s-a tuns.

      Un lucru e cert, „Doi bărbați și jumătate” nu mai e ce a fost, iar dacă Charlie Harper nu învie, mi-e teamă că va muri serialul de tot.

vineri, 20 ianuarie 2012

„El Clasico” - același rezultat. Trist!

      Au trecut 24 de ore de la ultimul ”El Clasico” și eu tot am rămas  cu un gust amar, de parcă aș fi mâncat un grapefruit cu tot cu coajă. Ca suporter al Realului de mic copil mi-a fost greu să văd cum meciul împotriva Barcelonei devine o rutină în care madrilenii conduc din startul paridei, iar la final catalanii se impun fără probleme.
      Tactica pregătită de Murinho a fost net inferioară în comparație de cea pregătită de Guardiola, și mă doare să văd că acest lucru se întâmplă de vreo câțiva ani (aici face excepție finala cupei Spaniei). Real înseamnă mult mai mult decât să stai cu „curu” în poartă și să te rogi ca Messi & Co. să prindă o zi proastă. Real Madrid însemnă spectacol, atac, goluri și un final de partidă liniștit pentru propri suporteri.
      Pepe și Coentrao m-au dezamăgit la maxim. Messi trebuia blocat și marcat din startul partidei până în minutul 90 nu călcat pe degete și tras de păr.
      Mi-e dor de o victorie împotriva Barcelonei, sper să o văd cât de curând posibil. Dacă nu, din respect pentru o persoană dragă, voi purta în viitor un tricou roș-albastru cu numele lui Messi pe spate. Dar sufletul mereu îmi va fi alb-violet!